Cum devine rentabilă o conferinţă de presă în străinătate

Primul şi cel mai important principiu al unei Conferinţe de presă în raport cu materialele publicitare poate fi numit cel al lăcustelor. Din ceea ce se expune la o Conferinţă de presă - whisky, apă minerală, bere, suc, pepsi - nu se lasă nimic în picioare, fie şi cu preţul îmbolnăvirii de stomac.

2. Reguli de care trebuie ţinut cont Spectaculoasa transformare a chestiunilor secundare în chestiuni principale aduce în prim-plan, subminând regulile de desfăşurare ale unei conferinţe de presă, câteva reguli nescrise, aparent neînsemnate, dar care, în practica desfăşurării Conferinţei propriu-zise, se dovedesc de o importanţă copleşitoare.

Primul şi cel mai important principiu al unei Conferinţe de presă în raport cu materialele publicitare poate fi numit cel al lăcustelor. Cu alte cuvinte, asemenea acestor fabuloase gângănii din istoria cataclismelor naturale care au încercat omenirea de-a lungul timpului, participantul la Conferinţa de presă trebuie să radă tot ce se află, mai mult sau mai puţin întâmplător, în faţa lui: chibrituri, ţigări, şerveţele, pliante, vederi, cravate. Atenţie! Nu sunt materiale publicitare şi, deci, nu se însuşesc decât cu instrucţiuni speciale: mesele, scrumierele, feţele de mese, aparatele de translaţie, scaunele şi paharele. Principiul e valabil şi în ce priveşte băutura. Din ceea ce se expune la o Conferinţă de presă - whisky, apă minerală, bere, suc, pepsi - nu se lasă nimic în picioare, fie şi cu preţul îmbolnăvirii de stomac.

Un al doilea principiu al unei Conferinţe de presă se însuşeşte numai după o îndelungată experienţă. Faţă în faţă cu materialele publicitare, novicii dovedesc un anume bun-simţ surprinzător şi, în consecinţă, privesc încurcaţi atât gazdele, cât şi pe ceilalţi participanţi, înainte de a vârî în buzunar pachetul de ţigări. În raport cu gazdele, stinghereala lor se bazează pe o superbă iluzie: că materialele publicitare ar fi fost plătite din buzunarul personal al acestora şi că, în consecinţă, ele privesc cu strângere de inimă cum se duce apa minerală, cum se golesc paharele de suc şi, mai ales, cum dispar chibriturile. Ceea ce nu ştie novicele e faptul că înseşi gazdele au interesul ca oaspeţii să-şi însuşească materialele publicitare din faţă. E un excelent prilej pentru ca ele, gazdele, să-şi însuşească pe cele din faţă. De aceea, nu de puţine ori, purtătorul de cuvânt, văzând că participanţii îl iau în serios, altfel spus că-l ascultă şi îşi notează fără a face nimic altceva, se întrerupe şi-i îndeamnă să ia un pahar de suc. Fireşte, înainte ca mâinile oaspeţilor să se întindă, cele ale gazdelor au şi intrat în acţiune.

Unul dintre cele mai râvnite accesorii la o Conferinţă de presă îl reprezintă chibritul. Ţinând cont, totuşi, că bunul-simţ e un adversar destul de puternic chiar şi pentru participanţii la o Conferinţă de presă, se recomandă, pentru şterpelirea unui chibrit, următoarele variante:

- se ia chibritul şi, indiferent că sunteţi sau nu fumător, se aprinde o ţigară din pachetul de pe masă şi, în chipul cel mai firesc din lume, se vâră cutia în buzunar. Dacă vecinul nu v-a luat-o înainte, se bagă în buzunar, cu acelaşi firesc definitoriu, şi pachetul de ţigări.

- se scoate bricheta din buzunar, se aprinde o ţigară şi se pune lângă cutia de chibrituri, care n-a fost clintită de la locul ei. După câteva fumuri, cu gesturi calme, normale, se vâră bricheta la loc, în buzunar, împreună cu cutia de chibrituri.

Variantele implică în chip necesar aprinderea unei ţigări, indiferent dacă sunteţi sau nu fumător.

- se ia chibritul, se întoarce pe o parte şi pe alta cu un surâs de plăcută surpriză pentru înfăţişarea acestuia, se arată, cu acelaşi surâs, vecinului şi se vâră în buzunar, mormăind ceva ininteligibil din care vecinul să înţeleagă că eşti un înrăit colecţionar de cutii de chibrituri.

- se ia cutia de chibrituri cu preocuparea unuia care-i verifică, între altele, parametrii. După încruntarea de pe faţa dumneavoastră, se poate presupune că sunteţi inginer la o fabrică de chibrituri. Se ţine cutia în mână, răsucind-o pe o parte şi pe alta, deschizând-o şi închizând-o, până când, plictisit, vecinul se apucă să desfacă sticla de apă minerală. În acest moment, se bagă chibriturile în buzunar.

- se ia cutia de chibrituri şi, fără a privi în jur, cu o siguranţă absolută, se vâră în buzunar. Nu vă faceţi probleme dacă v-au văzut toţi din jur. Seara, la dineu, veţi constata că şi toţi ceilalţi au luat chibrituri.

Atenţie!

Nu confundaţi chibriturile vecinului cu cele de protocol. Dacă, totuşi, aţi făcut gafa luând în mână cutia de chibrituri a vecinului, procedaţi de urgenţă ca la penultimul punct. Mai mult ca sigur vecinul vă va spune să le luaţi drept amintire. Nu de alta, dar între timp el a înşfăcat câteva cutii de pe masă.