Cum românizăm Statele Unite?

Ani în şir moneda euro, de fapt cursul acesteia faţă de leu, a stat în centrul politicii noastre bugetare. În special în timpul acordurilor cu Fondul Monetar Internaţional. Mărturie stau accizele în euro. La care s-a renunţat între timp, dar ele au rămas “fixate” în lei la un curs de 4,738 lei/euro, obţinut prin indexarea cu inflaţia ratei de schimb, ce s-a tranzacţionat doar de curând la acest nivel pe piaţă.

S-ar putea crede că astfel ar trebui să arate normalitatea, fiindcă nimeni nu s-a întrebat serios în ultimele două decenii de ce trebuie să ne raportăm veniturile fiscale la un curs faţă de o monedă străină. Care ar trebui să fie adevăratele corelaţii ce e necesar să fie respectate pe timpul execuţiei bugetare. Şi că dacă nu cumva noi, în loc să ne raportăm la stabilitate, de fapt administrăm pe bază de scenarii de avarie şi punem în locul stabilităţii reperele economiilor stabile: euro şi dolarul.

Iar în urmă cu nişte ani, când mi-am pus pentru prima oară problema de ce trebuie să avem accize în euro, am întrebat: Bine, dar Statele Unite, care găzduiesc sediul FMI, de ce nu-şi raportează bugetul la un curs euro - dolar? Mi s-a răspuns simplu: America-i America…

Totuşi a rămas deschisă discuția privind oportunitatea aplicării tratatului dintre SUA şi UE, care să înlăture barierele vamale. Oare cum va fi când, după intrarea în vigoare a acestei înţelegeri, Statele Unite vor înregistra deficit comercial pe relaţia cu Uniunea Europeană? Şi având în vedere faptul că deficitul extern e suma deficitelor guvernamental şi neguvernamental, America ar putea fi nevoită să meargă pe calea de a introduce taxe ca în Europa, ca să nu-i scape deficitul guvernamental de sub control?

Dacă Statele Unite ar lua o astfel de decizie, ar urma să-şi raporteze şi ele bugetul la euro, cum a făcut România. Iată că s-ar putea deci ca şi SUA să gestioneze cu la fel de mult hazard moral şi selecţie adversă cum am făcut-o noi. Şi să n-aibă doar accize ce variază în funcţie de un curs euro-dolar, ci şi taxe pe proprietate indexate cu inflaţia, că oricum proprietatea privată e prea liberă la americani şi au dreptul constituţional să-l împuşte pe cel care le-o încalcă.

Dar dacă-s voci care spun că necesitatea de micşorare a deficitului bugetar, în următorii ani, va determina implementarea unui sistem de taxare cu care piaţa de dincolo de Atlantic nu e obişnuită, sunt şi altele ce susţin că dacă Statele Unite vor ajunge să li se amplifice deficitul comercial în urma unui tratat cu UE vor trebui, din contră, să ia măsuri de relaxare a fiscalităţii, care să mărească elasticitatea pieţelor. 

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani