Cu nitica bafta chioara, azi s-ar putea incheia cu succes un proiect national tipic. Adica: ceva grandios, pe care nu l-au inteles nici organizatorii, pe care opozitia l-a sabotat cum a putut, puterea l-a folosit pentru un recital de incompetenta, lumea l-a luat la misto, usor abandonat la inceput, compromis pe la mijloc si aproape redresat in ultimele zile – cand toti s-au speriat ca iar ne facem de rasul omenirii, in sfanta zi de Halloween. Astazi, cum ziceam, s-ar putea termina recensamantul. S-au spus tot felul de lucruri urate despre editia asta a recensamantului: ca o sa fure cu el la alegeri, ca nu ne mai putem baza pe statistica, ba chiar ca seful statisticii ne-a numarat la bautura. Niste copilarii. Pai, evident c-o sa fure la alegeri, din moment ce n-au existat alegeri la care sa nu se fure. Sigur ca nu te poti increde in statistica. Vorbim de stiinta aia care zice ca familia medie e compusa din doi oameni jumate sau ca daca stai cu un crac pe jar si unu’ pe gheata, pe ansamblu traiesti la o temperatura optima. Iar pe seful statisticii l-am auzit toti in seara de Sf. Dumitru, la televizor: un om al cifrelor, nu al consoanelor – exact ce-ti t’ebuie cand faci calculelele la sca’a ma’e.
Te cam infioreaza putin ca astia au dificultati majore sa socoteasca pe ce se bazeaza (adica pe noi), dar fac planuri exacte pe ce leafa o sa taie/inghete la anul si urmatorii. Sa nu uitam ca 2011 nu e un an oarecare, e chiar ala in care se pare ca incepe criza adevarata. Dar sa lasam ce-a fost, pentru ca partea grea abia acum vine.
De maine, Gheorghe se transforma in "la suta", tabel, grafice-placinta si numere mari. Se temeau unii ca, daca spun la recensamant tot ce au, o sa ne puna taxe. In principiu, sigur ca o sa ne puna: d’aia au si inventat recensamantul stramosii nostri persi. Important este cum vor interpreta ei ce le-am spus noi. Aici te ia cu racoare, pentru ca se stie ca astia te pot scoate bogat din orice: din salariul minim, din pensia sub 100, din 5 lei-gaina care iti ciuguleste prin curte.
Daca le iese ca avem multi copii, e nenorocire. Cum sa nu pui taxa pe populatie, cand ea isi permite sa tina in casa cei mai mari consumatori de plastilina, zaharoase si tenisi. Daca le rezulta ca avem putini, o sa ne rupa in impozite pentru ca ne distram singuri. Pe urma o sa ne cocoseze pentru ca stam la bloc, deci inca putem plati preturi absolut fabuloase pe un nenorocit de calorifer. Dar semnul clar de bogatie e ca iar o sa iesim lideri europeni la numarul de latrine din fundul gradinii. Ai latrina, logic – ai dupa ce s-o folosesti, deci poti sa dai si statului sa manance ceva.
In concluzie, am avut noroc: am prins recensamantul populatiei si locuintelor. Data viitoare s-ar putea sa fie numai al locuintelor.