x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dacă Dumnezeu ar organiza o expoziţie a frumosului, aceea ar fi în Ţara Oaşului

Dacă Dumnezeu ar organiza o expoziţie a frumosului, aceea ar fi în Ţara Oaşului

de Florin Condurateanu    |    24 Mai 2012   •   15:51

Sau, Dumnezeu ar organiza expozitia frumosului in nici un alt loc decat in Maramures. Sau in blanda Bucovina unde iti vine sa mangai culmile inverzite nu cu mana ci cu sufletul. Superba, splendinda e Romania. O filiala a Raiului. Nici o tara nu se poate lauda ca strabatand-o peisajul se schimba uluitor la fiecare zece kilometri. Exista unii sclifositi dar carora le lipseste in colivia pieptului pasarea sfuletului si care se fandosesc cu zambet rau in coltul gurii rostind ca Dumnezeu ne-a daruit o tara frumoasa dar a asezat in ea un popor slab.

Pai cum poti sa sustii o asemenea tampenie? Adica populand splendaorea de tara cu oameni de nelaudat Dumnezeu isi strica singur opera. Adica plamadeste frumusetea si bogatia intr-o tara si darama totul prin oameni nevalorosi. Un cretinism al unor oameni stafiditi de rautate. Deodata simti ca te-a fericit norocul cand intri in Tara Oasului. La Calinesti Oas, o comuna in miezul frumusetii nu stii incotro sa-ti intarzii privirea, fie la lacul imbratisat de culmi inverzite, fie la frumusetea mandrelor si flacailor Oasului.

Ti se taie respiratia ce fete frumoase, ce priviri pline de candoare, ce costume cu mii de margelute in culori vesele cusute pe iile, bluzele si fustele explodand de veselia culorilor. Clopurile flacailor cat bradul sunt o bijuterie de lucratura de mana cu incrustatii de pietre stralucitoare si pene mandre de paun. Si Maramuresul, acea zona a dacilor liberi care n-au putut fi cuceriti niciodata de falnica Roma. Dar nu numai frumusetea mandrelor si flacailor, dar nu numai frumusetea colinelor si pasunilor te imbratiseaza. Te imbratiseaza si frumusetea sufletului romanesc, cald mereu cu usa deschisa catre oaspeti, mereu cu graba de a-i aseza strainului pe stergarul din casa bunuatati de Maramures. Iti strang mana cu putere, simti palma aspra a minerului sau a lucratorului de pamant. Te imbratiseaza si se roaga pentru tara si pentru romani, sa aiba locuri de munca.

Ii dadusera lacrimile unui barbat "ne-au plecat feciorii pe care i-am crescut cat brazii, care au muncit in mina si i-au gonit nemernicii sa munceacsa in strainatate. Flacaii comunei si fetele din satul nostru au ajuns sa spele la fund batranii tarilor bogate. Iar aici scoteau metalele rare din minele Maramuresului. Sa-i aducem acasa, sa le dam sa munceasca, ca s-au daramat familiile cu ei plecati. Iar pe noi parintii n-o sa mai aiba cine sa ne pomeneaca in biserica. Se destrama neamul'. Se intoarce cu spatele barbatul ca sa nu-i vad lacirmile siroind. Nu cersete nimic poporul roman, cere doar locuri de munca acasa, cere unde sa aiba munci tineretul. Nu se milogeste pentru pomeni. Vrea sa munceasca poporul. Acesta este marele oftat al Romaniei. Lipsa locurilor de munca.

Ca s-a rastit presedintele Basescu la popor atunci cand i-a ciuntit leafa cu un sfert; s-a ratoit Basescu la pensionari cand au explodat preturile din TVA-ul marit; ca a invinovatit Basescu tot poporul roman, cel pe care l-a gonit in strainatate la mii de kilometrii. Cum au putut sa fie inchise minele vechi de sute de ani care dadeau aur, argint, elemente rare, metale strategice aduse la suprafata de palmele aspre de munca ale minerilor Maramuresului. Nu mi-am putut zagazui lacrimile trecand pe langa marile combinate laudate pe alte continente, reactoare, compresoare, coloane de distilare stralucind in diminetile insorite. Am scris despre ele articole iar acum trecand pe langa ele m-a durut sufletul. Au devenit cumplite cimitire, hale cojite de parasire, gemuri sparte prin care croncaneau ciorile iar in curte mormanele de fier vechi in care s-a stransformat industria Romaniei.

De ce n-au fost incurajati investitorii romani prin facilitati fiscale pentru a lasa pe maini de romani combinatele, minele si agricultura ale noastre, ale tuturora. Cladirile fermelor pline altadata de aburul respiratiei vacutelor si mioarelor sunt acum ruine. Guvernarea ar trebui sa cada in genunchi si sa ceara iertare poporului roman si sa se retraga pentru totdeauna intr-o uitare urata. Fabuloasa Vale a Sebesului, la Calnic, la Capalna in inima Daciei, pe culmi strajuiesc cetatile dacilor mandri, pe verdele pasunilor oitele par pietrele dacice. Daca romanii nu ar fi dat semn ca vor sa ramana aici nascand un neam din iubirea cu frumoasele dacite Roma n-ar fi cucerit niciodata muntii si codrii mandri ai dacilor. Si acum pe Valea Sebesului biata taranca Victoria cu 6 copii suspina "nu mi-am trimis azi copiii la scoala, ca n-am avut pita sa le dau'. Iar Ion, barbatul cu privire semeata de dac coborat din pagina de istorie rosteste apasat ca intr-o sentinta fara recurs: 'Hotii astia care ne-au guvernat ne-au amanetat copii, ne-au amanetat viitorul. Sa plateasca copii si nepotii lor datoriile, nu copii nostri'.

×
Subiecte în articol: editorial