x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dan Dumitrescu: Cu Franţa, şansa revanşei lui Mutu

Dan Dumitrescu: Cu Franţa, şansa revanşei lui Mutu

de Dan Dumitrescu    |    02 Oct 2008   •   00:00

Povara este grea pentru cel care, altfel, este unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti români. Dacă va învăţa să şi tacă, dacă va învăţa să-şi trateze în linişte frământările, Mutu va avea şansa unei revanşe fără replică. Meciul România – Franţa îi este la îndemână.

Meciul Fiorentina – Steaua îşi face loc destul de cuminte în proza fotbalului. Din şahul lui Cesare Prandelli şi Marius Lăcătuş, antrenori care au gândit cu prioritate şi parşivenie de meseriaşi anihilarea avantajelor de start ale adversarului, a rezultat o egalitate de fapt pe care numai execuţiile individuale ar fi reuşit să o strice. Din acest punct de vedere mi s-a părut că istoria partidei i-a adus într-un uşor avantaj pe stelişti. Dar ocaziile de poartă pe care aceştia şi le-au creat au deranjat doar pulsul suporterilor, nu şi tabela de marcaj. Deznodământul final, combinat cu cealaltă egalitate din meciul Bayern Munchen - Olympique Lyon, prelungeşte un timp al incertitudinilor, un timp al disputelor subiective privind verdictele clasamentului final al grupei. Meciul Fiorentina – Steaua nu s-a consumat însă doar în terenul de joc. El a generat şi generează în continuare, dincolo de proza cuminte a fotbalului, scânteierile caracteristice trăirilor de cartier. Din cauza prezenţei lui Mutu în echipa Fiorentinei meciul de Liga Campionilor a devenit prilej de dispută ordinară între găştile din fotbalul românesc.

Umbra lui Mutu din Groapa tinereţii sale fotbalistice a prins contur nefast imediat după tragerea la sorţi a grupelor. Scandalul a debutat prin schimbul de replici dintre Gigi Becali şi Adrian Mutu. Patronul Stelei a aruncat provocarea. Mutu, protejat de distanţa în timp şi spaţiu faţă de momentul decontului, a dat frâu liber ripostei necuminţi. Aruncăturile golăneşti au căpătat apoi amploare de grup. Şi au continuat astfel până când fotbalul jucat a început să-l împovăreze pe jucătorul Fiorentinei mai tare decât fotbalul vorbit. Atunci Mutu a tăcut. Gigi Becali a bătut şi el în retragere. Pacea n-a fost însă durabilă. Fiindcă prietenii nu te lasă niciodată la greu. Fac ei ceva ca să-ţi fie şi mai greu. La fel a procedat şi Borcea atunci când a reaprins scandalul cu specific local, declarând public că Mutu i-ar fi promis că va înscrie în poarta Stelei un gol pe care îl va dedica dinamoviştilor.

Promisiunea i-a creat lui Mutu un electorat dinamovist care nu avea cum să-l sprijine la Florenţa. Aceeaşi declaraţie i-a stârnit însă pe steliştii care au dus cu ei în Italia câte ceva din tezaurul de înjurătură neaoşă românească, înjurătură de care Mutu a beneficiat din plin. La un asemenea tratament replica ar fi putut veni din terenul de joc. Dar n-a venit. Şi astfel s-a ales doar praful din promisiunea lui Mutu, iar greutatea înjurăturilor cu dedicaţie s-a dublat prin apăsarea unei evoluţii de notă proastă. O evoluţie care i-a oferit lui Gigi Becali posibilitatea să exerseze ironia: Mutu a jucat la fel ca la Campionatul European.

Povara este grea pentru cel care, altfel, este unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti români. Dacă va învăţa să şi tacă, dacă va învăţa să-şi trateze în linişte frământările, Mutu va avea şansa unei revanşe fără replică. Meciul România – Franţa îi este la îndemână.

×
Subiecte în articol: editorial mutu