Furtuna din fotbal se înteţeşte. Pronosticam vremuri de escladare a conflictelor pe la cluburile prinse de pauza competiţională cu izmenele-n vine. Dar, sincer, nu credeam că prostia şi hărnicia conflictuală vor înşuruba atât de strâns timpul. Acum, forţat de evoluţia evenimentelor să rămân în subiect, revin asupra titlului de ieri şi afirm că nu este pauză de şedinţă în liga lui Mitică. E vreme de sănătoasă babardeală. Adică, de ce să-ţi mai pierzi timpul cu şedinţele când cotonogeala te reprezintă de minune şi, pe deasupra, este şi mai convingătoare în relaţiile cu adversarul.
Dinamo ia autoritar prim-planul şi ţine în continuare cazanul sub presiune printr-un deranj intern de toată amploare. Am fost surprins să constat că subalternul perfect al fotbalului, omul obişnuit să facă şi să tacă, adică Tică Dănilescu, s-a hotărât să iasă în presă cu declaraţii. Şi Tică n-a mai înşirat, conform vechilor obiceiuri, vorbe la derută. Vorbe care niciodată nu s-au legat în vreo comunicare concretă.
Dănilescu a vorbit de această dată cu subiect şi predicat, a articulat acuzaţii clare care-i vizau pe conducătorii dinamovişti şi anumite stări de fapt de la echipă. O asemenea reacţie se cere desluşită dincolo de concreteţea zicerii. Pentru că respectiva reacţie este categoric circumscrisă, parşiv, vreunei manevre. Iar cheia de cod a diversiunii nu se află nicicum la bietul Dănilescu. El nu reprezintă decât pistolarul din dotarea şefilor.
Îl cunosc foarte bine pe Tică Dănilescu şi de aceea nu pot crede că decizia de a lansa astfel de atacuri îi aparţine. Colonelul Dănilescu, militar disciplinat, a acţionat cu certitudine în baza vreunui ordin. Ordin venit de la comandanţii direcţi, comandanţi numiţi de această dată Cristi şi Borcea. De ce?
Parşivenia e clară. Tică, în rol de kamikaze, a fost stimulat să reclame nereguli ale prezentului dinamovist, prezent gestionat, în absenţa lui Borcea, de unicul Nicolae Badea. Altfel spus, Borcea l-a bumbăcit pe Badea prin intermediul lui Dănilescu. Iar după ce atacul se va fi consumat, după ce acest atac va produce efecte şi-l va coborî pe Badea, în percepţia publică, sub nivelul lui Borcea, Borcea se va întoarce în club şi mai puternic.
Şi, în timp ce va declara sus şi tare că între el şi Badea sunt cele mai bune relaţii, Borcea îşi va permite să tragă spuza şi mai tare pe turta sa.
În spatele declaraţiilor fariseice şi al manevrelor de culise războiul pentru putere care îi animă pe grangurii dinamovişti va continua. Fiindcă puterea şi avantajele puterii sunt ţintele prioritare ale acestora.
Despre responsabilitatea cu care te încarcă acceptarea poziţiei de putere n-au auzit. Aşa se face că echipa şi soarta ei abia dacă forţează preocupările secunde ale corifeilor dinamovişti. Chestia aia cu gunoiul sub preş a ajuns să fie tertip prea subţire pentru Dinamo. Conducătorii clubului din "Ştefan cel Mare" sunt capabili să dărâme chiar şi casa peste muşuroi pentru a ascunde mizeria.
Dănilescu a capotat prin demisie. A capotat cu satisfacţia misiunii împlinte. Mirosul de abator atrage deja vietăţile de pradă.
Prunea şi-a resuscitat spiritul combativ şi reînvie din cenuşa DNA-ului discursurile combative la adresa "fluieraşilor". "Strâmbul" sau "Perversul", adică Mircea Rednic, l-a luat la rost pe colegul Andone şi vorbeşte despre butoanele de la Dinamo. Iar Dănuţ Lupu declară că se mai gândeşte dacă va accepta sau nu să devină şi el şef. Tupeu maxim, dezastru pe măsură.