De ce l-a refuzat Băsescu pe Johannis

În realitate, refuzarea lui Klaus Johannis de Traian Băsescu a fost un gest electoral, aşa cum desemnarea de Coaliţia de la Grivco a fost tot un gest electoral.

Telenovela Premierul dorit de Popor, respins de Dictator continuă cu episoade tot mai palpitante, difuzate de televiziunile de ştiri ale mogulilor de presă. Episodului Vizita Premierului Dorit la Bucureşti, cu toate ingredientele sale pitoreşti, de la transmiterea în direct a luării bagajului până la intrarea în biroul lui Mircea Geoană, transformat din birou al preşedintelui Senatului în birou de campanie electorală al PSD, trecând prin simpatica apariţie a lui Adrian Năstase, care nu ne-a prea lămurit ce făcea pe acolo, duminică după-amiază, i-a urmat episodul Jurământul Coaliţiei de la Grivco - Ori Johannis, ori murim! - jurământ diferit, s-o recunoaştem,  de cel de la Jeau de Paume.

E limpede şi unui gură-cască într-alte politicii că, prin tărăboiul cu Premierul Coaliţiei de la Grivco, Mircea Geoană şi Crin Antonescu l-au pus în faţă pe Klaus Johannis pe post de tanchetă şi, îndrumaţi de Dan Voiculescu şi de Sorin Ovidiu Vântu prin portavocele posturilor tv, urcă pitiţi în dosul neamţului Dealul Cotrocenilor, feriţi de gloanţele Celui din Palat.

În aceste condiţii, enigma acestei zile, una la fel de mare ca şi cea a teroriştilor din decembrie 1989, care deşi trăgeau din orice poziţie nu reuşeau să-l atingă tocmai pe Ion Iliescu, e următoarea: De ce a refuzat Traian Băsescu desemnarea lui Klaus Johannis? O întrebare cu atât mai palpitantă cu cât, aşa cum am mai scris, din punct de vedere electoral, acceptarea propunerii l-ar fi scutit pe Traian Băsescu de loviturile administrate de Coaliţie şi, în plus, ar fi dat el o contralovitură adversarilor săi. De altfel, însuşi Traian Băsescu, politician cu un deosebit instinct al electoratului, a intuit că primarul de Sibiu e, cel puţin până la confruntarea cu examenul vieţii, un mit de care trebuia să ţină cont. Aşa se explică de ce s-a mulţumit să-l suspecteze public pe Klaus Johannis de naivitate (o declaraţie ipocrită, deoarece Traian Băsescu ştie că domnul cu pricina nu-i deloc naiv) şi, în acelaşi timp, să-l acopere cu elogii. În alte împrejurări, mirosind că e vorba despre un adversar care-şi urmăreşte meticulos interesele sale, Traian Băsescu s-ar fi repezit să-l muşte. Deşi s-a simţit ofensat că primarul de Sibiu nu l-a contactat, a pus el mâna pe telefon şi l-a anunţat de desemnarea lui Lucian Croitoru. Prin aceasta Traian Băsescu a aplicat cu brio regula ştiută de toţi cei cu instinct mediatic: la confruntare televizată nu se atacă nicicând vedeta talk-show-ului.

Într-unul din cele mai bune interviuri ale carierei sale, cel de la B1 TV, Traian Băsescu a explicat că nu l-a desemnat pe Klaus Johannis deoarece ştia că propunerea s-a născut prin aranjamentul de la Grivco. În aceste condiţii, a declarat domnia sa, refuzul desemnării şi-a avut temeiul în raţiunea de stat. N-am nici o îndoială că un preşedinte obsedat de gândul înţelepciunii de stat n-ar fi desemnat un premier ales printr-un aranjament în birourile unei firme. Din acest punct de vedere, fiind de acord cu precizarea lui Dan Voiculescu că Grivco e o firmă onorabilă, nu pot să nu observ următoarele: gestul unor potenţiali preşedinţi ai României - Mircea Geoană şi Crin Antonescu - de a răspunde convocării la o firmă privată pune la îndoială onorabilitatea lor şi nu a firmei. Traian Băsescu a susţinut în dese rânduri că un politician se poate considera cu adevărat politician doar în clipa când obţine voturi electorale. E greu de crezut că Traian Băsescu, ştiind că propunerea cu Klaus Johannis va fi folosită împotriva sa în bătălia electorală, a socotit că merită să-şi rişte victoria de dragul unei raţiuni de stat.

În realitate, refuzarea lui Klaus Johannis de Traian Băsescu a fost un gest electoral, aşa cum desemnarea de Coaliţia de la Grivco a fost tot un gest electoral.

Potrivit ipostazei asumate în campanie electorală - cea de comentator al confruntării, fără a ţine cu vreunul din candidaţi - îmi îngădui să avansez câteva din calculele făcute de Traian Băsescu.

Astfel, candidatul Traian Băsescu a ţinut cont de:

1) Ipostaza de luptător curajos, mergând până la riscul de a pierde scrutinul în confruntarea cu sistemul. Indiferent că Johannis Klaus ar fi fost preparat la Grivco sau la Biblioteca Academiei, Traian Băsescu l-ar fi respins. L-ar fi respins şi dacă ar fi fost un membru al familiei sale. Pentru că, acceptând propunerea impusă de Coaliţia de la Grivco, Traian Băsescu ar fi contrazis imaginea de Luptător neînfricat;

2) Posibilitatea de a folosi dezvăluirea locului unde a avut loc aranjamentul pentru a demonstra încă o dată ticăloşia sistemului cu care se luptă. I-a înlesnit manevra asta şi faptul că duminică seară, la RRA, în loc să dezmintă dezvăluirea preşedintelui, Dan Voiculescu a confirmat-o. Dacă domnia sa sau un alt participant ar fi dezminţit-o, i-ar fi fost greu lui Traian Băsescu s-o exploateze ulterior;

3) Amplificarea crizei politice, ştiut fiind că Traian Băsescu se simte mai bine în timp de criză (de aceea a şi provocat atâtea în acest mandat) şi, în plus, în astfel de vremuri electoratul îşi îndreaptă privirile către şeful statului.

S-a trăncănit mult în aceste zile despre cine  a pierdut şi cine a câştigat din confruntarea Traian Băsescu - Coaliţia de la Grivco. Despre cine a pierdut şi cine a câştigat nu ne pot spune nici trăncănelile de pe tv, nici măcar sondajele de opinie. Ne pot spune doar rezultatele scrutinului prezidenţial. Până atunci însă mai avem de trăit nu numai multe zile, dar şi multe astfel de momente electorale palpitante.