Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu numai ziariştii au etape ale creaţiei şi perioade faste ori păguboase. De circa un an şi jumătate, de când a decis să gătească ecologic, doamna Marin o ţine numai în etape şi perioade. Dacă doamna Marin dă peste o reţetă pe bază de morcovi, într-una din revistele ei pentru femei, domnul Marin intră şi el într-o etapă. Corect e să spunem într-o nouă etapă, fiindcă tratamentul cu morcovi al cancerului a fost precedat de un tratament de două săptămâni, pe bază de ţelină, al prostatei.
La fel de corect e să precizăm că doamna Marin îl tratează pe domnul Marin de boli pe care acesta nu le are. Tratamentul preventiv, descoperit de doamna Marin printr-un noroc, la subsolul unei pagini despre ameliorarea virilităţii bărbaţilor prin cure repetate cu gulii, ar fi rămas nedescoperit, deoarece articolul privitor la activarea cu 14% a penisului plictisit i-a epuizat tot interesul pentru celelalte pagini cu sfaturi practice. Ideea că domnul Marin e la fel de iubitor ca în luna de miere, dar că penisul domnului Marin are nişte etape şi perioade ale lui, independent de ce gândeşte şi ce pofteşte domnul Marin, a făcut-o pe doamna Marin să-şi lase bărbia în piept a pagubă. Puteai să crezi că a aţipit brusc. Numai că ochii i-au căzut pe notiţa de subsol, despre aşa numitul "tratament preventiv", recomandat de toţi adepţii unei alimentaţii sănătoase, şi doamna Marin a intrat, aşa cum intră şi sportivii în cantonament înaintea marilor competiţii, în etapa prevenţiei maxime. Toată vara a gătit numai legume.
După ce a urât guliile, domnul Marin a urât morcovii, apoi ţelina, sfecla roşie, păstârnacul şi loboda. Domnul Marin nu credea că ar putea urî ceva mai mult decât morcovii, dar când soţia sa a declanşat marea perioadă a ciorbelor de lobodă, perfecte în tratamentul preventiv al ficatului, pancreasului, hemoroizilor şi tiroidei, bărbatul şi-a dat seama că până şi cei născuţi petru iubire şi toleranţă, cum fusese el o viaţă întreagă, au nişte disponibilităţi pentru ură adormite. Şi că e suficient să mănânci o vreme supe de morcovi, sufleuri de morcovi, plăcinte de morcovi, budinci cu morcovi, morcovi la grătar, salată de morcovi şi antreuri cu morcovi ca dintr-o dată, ca la o comandă, rezerve vaste de ură, amorţite de aşteptare şi inactivitate, ca şi penisul său, să intre direct în faza ultimă a urii, aceea de ultimatum. Dacă mai văd morcovi în casă, a zis calm, dar hotărât domnul Marin, îţi sucesc gâtul, te pun pe plită şi te mănânc. De când mă ţii numai pe ecologismele astea, simt nevoia de carne friptă, cum numai canibalii, când prind câte un coleg de al lor de la Petrol şi Gaze din Ploieşti, simt.
Fără să fi trecut printr-o etapă cu suc de mărar sau compot de ardei graşi, vocea domnului Marin era cu 14% mai virilă, fapt care a tulburat-o evident pe soţie. Nu pentru că s-ar fi temut de blândul domn Marin, care din când în când îi mai zicea câte una, dar i se confirma eficacitatea curei de gulii. Mă rog, în altă direcţie, totuşi eficacitate. O săptămână întreagă, doamna Marin a gătit cotlete şi mici la tigaie, gândind că era nevoie de o schimbare. Schimbare sau etapă, tot un drac. La sfârşitul celor şapte zile de fripturi a trecut la fapte: a schimbat revistele.
