Debarcarea lui Iliescu - un vot spontan bine organizat

21 decembrie 1989, la pranz. Piata Palatului. Mitingul s-a spart. Cu chiu cu vai, securistii si activistii au reusit sa stranga sub balconul CC, pentru reluarea transmisiei in direct, cateva sute de persoane.

STATUT. Dupa Congresul de joia trecuta, Ion Iliescu a ramas doar cu carnetul de membru PSD nr 1

Aplaudand mai mult ca sa uite ce s-a intamplat. Ceausescu tine un al doilea discurs. Prin fagaduielile aruncate in joc, evidenta stradanie de a evita inevitabilul. Ce se va fi petrecut in sufletul lui in ragazul dintre spargerea mitingului si momentul de acum? Isi va fi dat seama ca s-a pus la cale un complot impotriva sa? Va fi dibuit cine urmeaza sa-i ia locul? Va fi presimtit ca doar peste o zi va fi in elicopterul care-l va duce la zidul de la Targoviste?

21 aprilie 2005, seara. Sala Palatului. Cu putin timp inainte, Mircea Geoana a fost aplaudat furtunos si ovationat spunandu-i lui Ion Iliescu sa se retraga din cursa pentru sefia PSD. Multi delegati sunt pe hol, comentand aprins intamplarea. Mircea Geoana da interviuri televiziunilor. Ziaristii il asalteaza. Moderatorii i se adreseaza deja cu domnule presedinte. La tribuna unei sali cu multe scaune goale, ia cuvantul Ion Iliescu. E al doilea discurs dupa cel de azi dimineata, care a fost un soi de bizar contraraport la Raportul lui Adrian Nastase. E primit cu aplauze de complezenta. Ar fi fost de asteptat ca delegatii din hol sa dea buzna in sala. Nu de alta, dar vorbeste Ion Iliescu, Parintele Fondator, pana nu demult idolul partidului. Nu se grabeste nimeni. Cei din hol continua sa se intrebe de ce nu se retrage Ion Iliescu. Presedintele fondator se zbate sa castige ceea ce e mai mult decat clar ca a pierdut. E congestionat, striga, bate cu pumnul in pupitru. Animal politic de exceptie, simte raceala salii. Ziaristii sunt unanimi: discurs de perdant. Ce se va fi petrecut in sufletul lui Ion Iliescu dupa momentul Mircea Geoana? Va fi sesizat ca acesta e inlocuitorul? Isi va fi dat seama de complot? Va fi presimtit ca peste cateva ore va parasi Sala Palatului ca simplu membru, si nu ca presedinte al PSD?

Ce s-a petrecut in sufletul lui Nicolae Ceausescu nu vom sti niciodata. Memoriile sale, daca s-ar fi gandit vreodata sa le scrie, au disparut o data cu el la Targoviste. Nu stim daca vom afla vreodata ce s-a petrecut in sufletul lui Ion Iliescu. Masinarie politica, fostul presedinte n-are disponibilitati spre dezvaluirea trairilor interioare. Asa-zisele sale memorii de pana acum au fost scrise si publicate pentru a-i servi in batalia politica. E greu de crezut ca-n viitor Ion Iliescu va fi altfel.

Multora, inclusiv lui Ion Iliescu, alaturarea celor doua momente li s-ar putea parea rautacioasa, daca nu chiar denigratoare pentru Ion Iliescu. Nu aceasta a fost intentia noastra. Dimpotriva, noi am vrut prin asta sa aratam ca momentul de la Sala Palatului nu-i unul oarecare. E un fapt care va ramane in Istorie. Un asemenea fapt nu-l pot produce decat marile personalitati. Pentru ca, doar in cazul marilor personalitati, infrangerile sunt la fel de rasunatoare ca si victoriile.

Am apelat la alaturarea celor doua momente si pentru ca ele au multe note comune.

Ca si Ceausescu, Ion Iliescu a fost victima unui complot. E drept, ca si in cazul evenimentelor din decembrie 1989, totul a parut spontan la Sala Palatului. Si lipsa de preocupare a majoritatii delegatilor pentru mai toate discursurile de la tribuna. Si mutarea centrului de interes al Congresului din sala in hol. Si amanarea votului pana tarziu, in noapte. Si aplauzele furtunoase la discursul lui Mircea Geoana. Si asumarea de catre Mircea Geoana a ipostazei de invingator inainte chiar de a se trece la vot, asa cum a facut Traian Basescu in seara celui de-al doilea tur al prezidentialelor. Au parut spontane si multe intamplari din zilele premergatoare Congresului: chemarea lui Ion Iliescu la Parchetul Militar pentru evenimentele din decembrie 1989, redeschiderea Dosarului Mineriadei din iunie 1990, implicarea nedreapta a fostului presedinte in tenebroasa afacere Hayssam, violenta campanie de presa dusa impotriva lui Ion Iliescu si a oamenilor sai din PSD.

In realitate, ca si in cazul caderii lui Ceausescu, in spatele majoritatii intamplarilor asa-zis spontane, a stat un plan bine pus la punct. Un plan in care s-au implicat si oameni ai actualei Puteri, din motive pe care le vom afla, probabil, nu peste mult timp. In decembrie 1989, am fost martorii unei revolte spontane bine organizate. In aprilie 2005, am fost martorii unui vot spontan bine organizat!

Istoria are si astfel de momente de ironie cruda. In decembrie 1989, Ceausescu a fost rasturnat printr-un complot al carui beneficiar era un activist PCR dizgratiat de fostul secretar general: Ion Iliescu. In aprilie 2005, Ion Iliescu a fost rasturnat printr-un complot al carui beneficiar e un activist PSD dizgratiat de fostul presedinte: Mircea Geoana. Am putea gasi si alte elemente comune ale celor doi castigatori. In 1989, Ion Iliescu trecea drept un lider PCR in stare sa salveze partidul prin adoptarea unor reforme liberale. In 2005, Mircea Geoana trece drept un activist PSD in stare sa salveze partidul prin adoptarea unor reforme moderne.

Indiscutabil, nici un complot din lume nu reuseste daca nu sunt intrunite conditiile ca el sa reuseasca. De cate ori am scris ca-n decembrie 1989 a fost un complot, am tinut sa precizez: un complot care a reusit, deoarece el a raspuns unei legitati istorice. Un lucru asemanator s-a petrecut si la Congresul PSD. Daca delegatii n-ar fi venit fie convinsi ca Ion Iliescu nu mai o solutie, fie pregatiti sa fie convinsi de asta, nici un complot din lume n-ar fi reusit sa impiedice alegerea lui Ion Iliescu. Presedintele fondator a ramas simplu membru, deoarece delegatii au dat curs starii din spirit din partid la nivelul intregii tari. In dese randuri, Ion Iliescu si-a exprimat nemultumirea pentru faptul ca PSD nu mai e partidul pe care l-a lasat domnia sa cand a plecat la Cotroceni. Desigur, fostul presedinte s-a referit la ceea ce domnia sa a denumit drept transformarea PSD intr-un partid de ciocoi. Nu aceasta e transformarea care a facut ca Ion Iliescu sa se intoarca intr-un partid net diferit de cel pe care-l stia domnia sa. PSD a devenit altul pentru ca si tara e alta. Urmare a unui proces istoric la care o contributie hotaratoare si-a adus-o chiar Ion Iliescu. Am fost prezent la lucrarile Congresului de la inceput pana aproape de numaratoarea voturilor. Un confrate cita mai deunazi, cu titlu de denigrare, desigur, opinia unui participant la lucrari, opinie potrivit careia delegatii erau "filfizoni si fufe cu tatele pe-afara". O observatie care apartine unuia care l-a votat pe Ion Iliescu. Unuia care n-a inteles ca PSD nu mai e nici FSN, nici PDSR. E un partid modern, ai carui activisti pot parea unora filfizoni si ale carui activiste pot parea acelorasi fufe. Contrar imaginii promovate de unii jurnalisti si politicieni, PSD nu e nici comunist, nici criptocomunist. Delegatii la Congres erau primari, presedinti de consilii judetene, fosti demnitari, fosti sau actuali sefi in administratie. Oameni care au calatorit in strainatate, care au lucrat cu fondurile Uniunii Europene, care sunt conectati la Internet, care urmaresc talk-show-urile de la televiziuni private. Oameni ai caror fii si fiice au votat cu Alianta D.A. si cu Traian Basescu, si nu cu PSD, partid identificat in campanie cu Ion Iliescu. Acestor delegati, reprezentand mii de membri simpli si simpatizanti, Ion Iliescu le-a aparut in ultimul timp drept o povara politica. De la revenirea in partid, Ion Iliescu n-a facut altceva decat sa adanceasca imaginea PSD de partid invechit, criptocomunist, prin discursurile sale excesiv de stanga. N-avem nici o indoiala. Pe scena noastra politica e nevoie de un partid la stanga stangii. In nici un caz el nu poate fi PSD-ul lui Adrian Nastase.

Poate ca paguba in planul imaginii ar fi fost trecuta cu vederea daca Ion Iliescu ar fi reusit sa ofere PSD altceva: o protectie fata de vanatoarea de vrajitoare din partea noii Puteri, o politica definita prin coerenta a reactiilor ca partid de Opozitie. Nici asta nu s-a intamplat. Partidul n-a existat practic in cele patru luni de cand Ion Iliescu a luat fraiele in maini. Daca activistii si membrii PSD ar fi fost cei din vremea FSN sau macar din vremea PDSR, poate ca Ion Iliescu ar fi devenit presedinte prin magia personalitatii sale. PSD e insa la ora actuala un partid extrem de pragmatic, alcatuit din oameni care fac politica activa, din oameni care refuza idolatrizarea unei personalitati. Era greu de presupus ca oameni care au exercitiul puterii locale sau centrale de patru sau chiar de opt ani il vor mai privi pe Ion Iliescu precum fesenistele din anii ’90, fara a se intreba daca mai poate salta partidul in sondaje.

I-am urmarit pe liderii alesi la Congres in interventiile televizate de dupa reuniune. Nu mi-a putut scapa o schimbare radicala. Pareau mult mai liberi in miscari, mult mai pronuntati, mult mai inteligenti politic. Explicatia? Se eliberasera de Ion Iliescu! Putini stiu ca-n perioada care a trecut de la revenirea in partid, Ion Iliescu s-a purtat cu actualii lideri ai PSD mai rau decat cu niste neajutorati. Va ramane mai mult decat semnificativa pentru atitudinea lui Ion Iliescu fata de liderii partidului definirea lui Mircea Geoana drept prostanac. Mircea Geoana e un om matur. A fost ambasador, ministru de Externe, candidat la cursa infernala pentru Bucuresti, propus ca premier. Nu spui asa ceva despre un barbat in toata firea nici la o bere, d-apoi in public. De ce a facut-o Ion Iliescu? Pentru ca i-a considerat si-i mai considera inca pe liderii PSD niste nevolnici intr-ale politicii. Comportament de Tata care nu-si da seama ca fiii sai au crescut intre timp, ca au responsabilitatea unei familii, ca au, la randul lor, copii. Desi baiatul are fire albe-n par, tu nu-l vezi altfel decat stergandu-se de muci cu camasuta. La revenirea lui Ion Iliescu in partid, liderii PSD s-au asteptat la un camarad, eventual la un prieten. S-au trezit cu un Tata capricios, suparandu-se din te miri ce, dadacindu-i exasperant, cu un prim-secretar PCR tinandu-i prin interminabile sedinte, mustrandu-i sau chiar bruftuluindu-i, cum s-a intamplat cu Ioan Rus de la Cluj. Liderii PSD au avut deodata imaginea unui partid condus in chip dictatorial, in care ei n-aveau nici macar dreptul de a reactiona cand erau urecheati in public. Un asemenea partid nu numai ca-i supara personal, dar mai mult era anacronic. I se spunea partidul lui Ion Iliescu. Acum insa i se spune PSD. Inlocuirea lui Ion Iliescu cu o conducere colectiva, dominata de raporturi de colegialitate, e un semnal pentru toate partidelor din Romania. A apus vremea formatiunilor identificate cu un singur om.

Spre deosebire de Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu e doar victima unei rasturnari. Fata de ilustrul sau predecesor, Ion Iliescu se confrunta cu o problema: gestionarea perioadei urmatoare. Noii conducatori ai PSD au repetat cu obstinatie ca sunt gata sa-i ofere locul pe care-l merita. Chiar daca motivele acestei atitudini nu sunt de ordin sentimental, Ion Iliescu trebuie s-o ia in seama. Daca, dimpotriva, sub influenta anturajului, va porni o cruciada impotriva actualei conduceri, asumandu-si chiar scindarea partidului, domnia sa risca sa iasa si din Istorie. La randul lor, liderii PSD nu-si pot permite sa greseasca fata de Ion Iliescu, chiar si daca acesta va continua sa fie mult timp suparat. Cea mai mare datorie a liderilor PSD e insa de a fi solidari cu Ion Iliescu daca actuala Putere va continua si va amplifica hartuirea celui care a condus Romania timp de 10 ani. Electoratul iliescist a acceptat debarcarea lui Ion Iliescu, convins ca locul domniei sale e in manualele de Istorie. Nu va accepta insa nici in ruptul capului sa fie umilit chiar de copiii sai. Incontestabil, liderii PSD vor trebui sa-i dovedeasca lui Ion Iliescu faptul ca nu sunt novici intr-ale politicii asa cum ii credea si-i trata. Rezolvand cu intelepciune problema Ion Iliescu!