Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atunci cand iubim pe cineva, dar nu suntem iubiti, ca si atunci cand cineva ne iubeste, dar noi respingem aceasta persoana avem sa ne punem intrebari despre capacitatea noastra de a ne implica intr-o relatie de iubire reciproca. In acelasi timp, situatiile mentionate ar putea avea la radacini o problematica spirituala si anume capacitatea noastra de a ne mentine mintea in prezent, de a gandi limpede, de accepta si intelege natura umana si, nu in ultimul rand, de a percepe si a aprecia iubirea in prezent. A iubi fara speranta sau a fi iubit fara speranta ar putea fi expresii ale unei chemari a fiintei catre intelegere, cunoastere de sine si constientizare. Aceste situatii sunt expresia unor neantelegri care deranjeaza constiinta si sufletul omenesc, a unor acumulari excesive de energie subconstienta negativa, care tinde sa ne readuca la echilibru si la constientizare prin suferinta, pierdere, frustrare sau respingere, dupa caz.
Noi, oamenii, avem un mare apetit pentru suferinta si, din pricina lui, traim evenimente de viata bulversante, care nu-s altceva decat mecanisme de actiune ale constiintei. De indata ce suntem constienti si ceea ce constientizam este adevarat, ne simtim mai puternici, avem mai multa claritate, mai mult curaj si mai multa putere de intelegere. Noi ne simtim rau atata vreme cat perceptiile gresite, ramase in inconstient, nu sunt aduse la lumina constientei. Relatiile de atractie si de respingere in care suntem implicati ne amintesc ca ceva nu-i in regula cu noi si ca, pana ce nu vom aduce la lumina perceptiile gresite, care ne-au atras in acele relatii, se poate sa nu ne putem bucura de iubirea reciproca. In iubirea reciproca, orice face celalalt este apreciat, valorizat si recunoscut. Cand iubim, simtim impulsul natural de a darui, a fi impreuna, a face, a ne deschide si a ne manifesta asa cum suntem, fara teama ca ceea ce suntem va fi judecat, devalorizat si neacceptat. In iubirea reciproca nu ne jucam cu partenerul, in sensul de a incerca sa-i crestem frustrarea, ca o consecinta a perceptiei gresite ca frustrarea si iubirea pot fi puse pe acelasi palier emotional. Oamenii prefera jocurile si, din acest punct de vedere, ei nu sunt cu mult mai mari decat copiii. Ei au nevoie de tensiune, chiar de o alternanta intre pasiune si dezolare, poate si pentru ca reciprocitatea ar putea deveni plictisitoare. Dar, in experienta umana nimic nu-i perfect, asa incat nici iubirea reciproca nu trebuie vazuta ca o stare perfecta, caci – intra-devar – daca am trai linear emotional, ne-ar paste plisticul. Iar plictisul nu-i altceva decat experienta fara schimbare. Noi intalnim iubirea reciproca atunci cand realitatea existentei ne aduce in preajma o varianta, o copie aproape identica a propriei fiinte interioare, un soi de suflet pereche. Acest suflet ne poate provoca usturator, dar il vom putea ierta usor, caci in el ne simtim noi insine. In iubirea reciproca nu lipseste disensiunea, conflictul, nici suferinta, dar trairile negative nu infrang iubirea si decizia fiecaruia de a trece peste suferinte impreuna. Decizia de a fi impreuna aprinde iubirea reciproca si este, in fapt, liantul relatiei care nu ajunge la divort, Indiferent ce intemperii trec peste acoperisul ei. Ceea ce lipseste in iubirea fara speranta este tocmai aceasta decizie reciproca; pentru a intelege absenta ei, subiectul trebuie sa suporte un soi de mers pe Everest al fiintei sale(transformarea), la capatul caruia se va regasi pe sine si, de ce nu, l-ar putea intalni pe cel cautat, pe cel in care el se va recunoaste ca intr-o oglinda.
Citește pe Antena3.ro
