Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai nou și mai nou, văd că o mare dilemă îi frământă pe dătătorii de note bune la purtare: cine are voie și cine nu are voie la coloană oficială? Nu zic ba, se află printre ocupanți unor demnități ale statului nostru de drept și unii care au acest drept și alții care nu au acest drept. Pe cale de consecință, se mai găsesc și unii dintre aceia care, deși nu ar trebui să beneficieze, abuzează de un asemenea privilegiu.
Iar, pentru că suntem într-un stat de drept, dar cu niscai instituții cam otova diriguite, iată că am ajuns în situația că , acum câteva ceasuri, procurorul general al României, Tiberiu Nițu,și-a prezentat demisia în urma unui scandal cât casa, instrumentat cu mână calificată, pe motiv că a avut coloană oficială deși nu era îndreptățit să aibă așa ceva.
Probabil că motivul pe care Tiberiu Nițu l-a invocat întru susținerea actului de demisie- și anume că nu dorește ca tămbălăul în care este implicat să afecteze imaginea Parchetului- ar fi trebuie să facă dovada că domnia sa are coloană vertebrală. Numai că o asemenea frumoasă vorbă aduce mai degrabă a pretext cusut cu ață albă. Spun asta fiindcă din partea unui om care a deținut o asemenea demnitate într-un stat în care se dorește supremația legii și a legalității ne așteptam să aibă curajul de a rămâne pe poziție și să se bată pentru victoria Adevărului. Din păcate, domnul Tiberiu Nițu nu a făcut-o și, în acest fel, a dat câștig de cauză monico-macoveismului cangrenar-dezvoltat. Ceea ce, cu siguranță, va avea catastrofale efecte în justiție, precum și în societatea românească.
Și uite cum, din aproape în aproape, vorbind despre tot felul de coloane (la propriu sau la figurat) ajungem la o dilemă dureroasă a societății românești: de ce fel de coloană au mai mare nevoie demnitarii noștri, de coloană oficială sau de coloană vertebrală?
Întrebare câtuși de puțin retorică dacă vedem cu câtă repeziciune s-au reciclat niște pro-băsiști jurați care au schimbat pe repede înainte tabăra, cam cu aceeași viteză de reacție cu care, cam cu vreo zece ani și ceva în urmă, au năpădit pentru a se înscrie în slujba Amiralului Dezastrului Național. Și, pentru că am ajuns la acest sinistru personaj, fac mențiune expresă la nesimțirea crasă de care dă el, acum, dovadă, suduind-o ca la ușa cortului exact pe aceea care i-a fost unul dintre cei mai puternici susținători la ceasul de mare ananghie al Referendum-ului din 2012. Pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel, firește. Cât privește neobrăzarea fără margini cu care Traian Băsescu ține lecții de morală ba chiar ne dă de veste că ar vrea să catindeze pentru un nou mandat de primar general al Bucureștilor, ca și despre acei gură-cască pe care îi mai vedem ploconindu-se în fața lui nu pot decât să le spun: bravos națiune, halal să-ți fie!
Din păcate, pentru biet român săracul, Traian Băsescu nu este un unicat, ci însăși emblema unei odioase cohorte de indivizi fără rușine, fără demnitate și fără bun simț, pe care, dacă ar fi să fac nominalizări, ar însemna să confisc cel puțin trei tomuri din Marea Enciclopedie.
Pe bună dreptate, multă lume se întreabă: ce se va întâmpla, de-acum încolo cu dosarele lui Traian Băsescu(cam vreo 7 la număr) pe care, de bine de rău, în mandatul lui Tiberiu Nițu, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începuse a le instrumenta? Vor merge mai departe sau, după nenorocitul nărav al momentului, vor intra pe mâna unor procurori din specia lui<< cu Zeus în suflet>>? Care procurori, mai mult ca sigur că nu vor avea coloană oficială dar, mai mult ca sigur, coloană vertebrală nu vor avea! Mai bine zis, nu se vrea ca ei să aibă așa ceva.
Am folosit cu bună știință impersonalul, iar prietenii, lui Traian Băsescu(dar, cu siguranță, nu numai ai săi) știu și de ce…
Citește pe Antena3.ro
