Dezamăgită de schimbarea încadrării juridice a lui Traian Basescu în dosarul de șantaj am încercat să înțeleg motivele schimbării. Tot gândind am dat dintr-una în alta, am simplificat, iar la final, m-am speriat. Chiar și cu noua încadrare, suntem mândri posesori ai unei situații deloc măgulitoare pentru România: la nici un an de la predarea mandatului fostul președinte este subiectul unei investigații penale pentru o fapta demnă de un borfaș de rând. De amenințări, în țara asta, se ocupa borfașii între ei, vecinii și șoferii isterici, nu? Știind asta, m-a încercat un alt gând. Cum facem noi să-i păzim pe marii demnitari de ei înșiși. Basescu nu e primul și nici ultimul ales care, în situații limită s-a comportat ca un borfaș - e drept, în cazul lui experiența de viață, educația și caracterul au adăugat un plus - însă minciuna, amenințarea, furtul le găsim și-n istoria altora. Odata înșurubați în marile fotolii, multe personaje au dat măsura caracterului lor. Înconjurați de adulatori și stăpâni peste munți de bani destui au picat testul caracterului. Ce-i poate aduce cu picioarele pe pământ? Spaima votului funcționează doar în anul electoral, frica de justiție, e valabilă doar până la anumite pozitii și mai ales sume, teama de presă are întoteauna antidot. Poate schimbarea Constituției, poate înăsprirea regulilor interne ale partidelor, nu știu! Dar dacă tot am supraviețuit celor 10 ani cu Traian Basescu e vremea să schimbam ceva. Derapajele lor ne costă pe noi!