Demnitatea naţională? E sub Băsescu

Cu chiu, cu vai, un reporter tv a izbutit să strecoare - la capătul gongoricului discurs de pe aeroport al lui Băsescu, discurs care a abundat de Eu, Eu, Eu, când, de fapt, era vorba de România - o întrebare care frământa opinia publică. Anume, care-i poziţia preşedintelui român faţă de neobrăzarea cu care un reprezentant al Guvernului ungar persistă în a ne da lecţii cum să ne administrăm ţara, iar ambasadorul Budapestei la Bucureşti are tupeul de a repeta, să priceapă şi tâmpiţii de valahi, că Ungaria le cere să-şi modifice Constituţia renunţând la sintagma "stat naţional". Şi acceptând impunerea "Ţinutului Secuiesc pe criterii etnice şi de autonomie teritorială". Cu un început de hăhăit ce voia să trimită chestiunea în derizoriu, Traian Băsescu a refuzat să răspundă. Din mers spre avion a aruncat că e sub demnitatea lui de preşedinte să coboare la nivelul declaraţiilor unui secretrar de stat sau a unui ambasador. Deşi era vorba de un personaj important în Cabinetul ungar, nerepudiat, ci încurajat de premierul Orban Victor, sau de un ambasador agresiv şi măscărici, acreditat chiar pe lângă augusta persoană din Cotroceni şi care, iată, cutează să ne dicteze cum să ne scriem Constituţia.
Personal, nu mă miră, am spus-o şi în precedentul comentariu, tăcerea vinovată a lui Traian Băsescu. Sunt vreo trei, patru ani de când se află în cădere liberă în faţa electoratului român pe care l-a dezamăgit şi l-a batjocorit crunt şi îşi caută colac de salvare pe la Budapesta, prin Covasna sau prin Harghita. Cedând pas cu pas mofturilor arţăgoase ale unor extremişti maghiari, cărora puţin le pasă nu numai de români, ci chiar de coetnicii lor, care duc o viaţă la fel de grea cu majoritarii şi văd stupefiaţi cum liderii lor politici se îngraşă exploatând sentimente naţionaliste primitive şi, în acelaşi timp, jefuind judeţele respective. Lipsa de reacţie, abulia lui Băsescu, comportamentul subaltern faţă de premierul ungar au fost unul din principalii factori care au dus la proliferarea atitudinilor iredentiste, a virusului inoculat insidios sau brutal, cu orice prilej, de Orban Viktor şi partidul său, cu filiale în Har-Cov.

De ce tace acum Băsescu? Pentru că e greu să mai a spună ceva, după ce ani în şir a înghiţit orice, spre a căpăta pentru sine nişte prăpădite de voturi. Şi nu pot să nu-l citez pe cititorul Niculae Tudor care - românii văd şi nu uită - punctează pe forum: "Când Csibi Barna (n.n.: dementul care l-a spânzutat simbolic pe Avram Iancu) i-a cerut la Tuşnad paşaportul lui Băsescu, acesta a tăcut tot ca peştele". Somnul raţiunii naşte monştri, Nu ştiu dacă Băsescu a dormit, dar monştrii s-au tot născut unul câte unul şi au devenit mereu mai obraznici şi mai agresivi. Ce o fi înţeles Băsescu din art. 80 al Constituţiei ("Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării") e greu de spus. Se pare că nu mare lucru.
Este, însă, remarcabilă, de astă-dată, reacţia promptă şi vehementă a premierului Ponta şi a ministrului de externe Corlăţean, urmată de aceea a miniştrilor Duşa şi Stroe, de la  Apărare şi de la Interne. Cu condiţia de a nu se dezumfla, odată angajaţi pe calea de a impune respectarea legii şi în zonele unde o parşivă Budapestă şi băgat prea mult nasul, ameninţându-ne acum, culmea tupeului, cu retorsiuni diplomatice. A lăsa netratat un banal furuncul poate duce la septicemie.