Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe la sfarsitul anului trecut am auzit multi oameni reflectand cu voce tare: "A fost un an bun; am reusit cutare si cutare lucru, mi s-au implinit cateva vise" sau "Am avut un an greu, dar sper sa fie mai bine la anul". La sfarsitul fiecarui an ne facem un bilant: ce am reusit sa fim, sa facem si sa avem, ce n-am reusit, ne revedem slabiciunile si forta, ne observam punctele tari si pe cele slabe din trecut si, constient sau nu, desenam in minte, precum arhitectii, un tel pentru anul... ce se asterne in fata noastra. Chiar daca nu avem un scop, un tel sau un vis anume, chiar daca pare ca mergem spre anul 2012 fara a sti unde anume ne duce vantul sortii, si a nu sti unde mergi contine o intentie. E ca si cum ai pleca de acasa, dar nu stii unde vrei sa vrei sa ajungi, ce vrei sau nu vrei sa faci. Putem merge cu totii pe strazi la intamplare, putem hoinari uneori, putem stabili ca destinatie ceva in genul "unde ma duce destinul" si asta e o alegere. A nu avea o destinatie e tot o destinatie. Existenta noastra curge uneori ca si existenta hoinarului, adica dincolo de un scop precis, clar si fara nici un tel. Din pricina asta, hoinarii sau cei ce merg la intamplare printr-un an sau printr-o viata intreaga sfarsesc prin a privi consternati si neputinciosi, cu invidie sau cu rautate catre cei ce intra pe usile aurite sau macar pe cele frumoase ale succesului si multumirii.
Sa ai un tel, un scop, sa ai un vis si apoi sa actionezi pentru a-l implini inseamna sa stii ce vrei si apoi sa actionezi pentru a ajunge acolo unde vrei. Daca pleci din Bucuresti catre o destinatie necunoscuta, ajungi undeva, treci prin diferite orase si sate, poti chiar sa te opresti pe undeva, dar... unde ajungi? Unde te opresti? Unde-i destinatia? Cam asa se intampla cand nu avem un tel. Asa se intimpla cand nu stim incotro vom merge in anul ce vine, in ziua ce vine, in clipa ce vine. Nu investim energie in ceva anume, functionam pe baterii mici si sfarsim prin a privi cu jind catre cei care au avut abilitatea, intuitia si puterea de a sti ce vor si unde anume vor sa ajunga. Sigur ca, pe drumul catre un tel, nu excludem factorul necunoscut, hazardul, surpriza, neasteptatul. Nu excludem blocajele neprevazute in traficul existentei; ba, este chiar inteligent sa ne asteptam la opozitii, la bruiaje, la intamplari neasteptate si la obstacole si asta pentru ca cel ce stie unde vrea sa ajunga stie ca va fi provocat sa se opreasca. Dar poate tocmai in provocare sta frumusetea vietii, caci asta frange plictisul si lenevia mentala. Poate tocmai in neasteptat, in surpiza, in necunoscut se ascunde frumusetea, caci necunoscutul, hazardul sau provocarea stimuleaza creativitatea, inteligenta, ne testeaza puterea interioara si calitatile umane sau ne descopera defectele, slabiciunile si lipsa de caracter.
Sa plecam la drum in acest an, dar nu la intamplare. Cu totii am hoinarit, cu totii am lasat uneori viata noastra in voia valurilor, iar suvoaiele ne-au purtat pe drumuri pe care am fi putut sa le evitam. A avea un tel inseamna a avea o directie. A merge pe un drum anume, a investi energie, emotie, sentiment, suflet, logica si tot ce putem pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Daca nu stim unde vrem sa mergem, ajungem acolo unde isi doresc altii. Pentru ca noi sa ajungem la telul propriu, la implinirea personala, la multumirea de sine si la iubirea de sine avem nevoie sa stim unde vrem sa mergem. Ce vrem sa facem pentru noi? Ce anume ne-ar putea face mai fericiti, mai multumiti, ce anume ne-ar crea un sentiment mai profund al valorii personale si al iubirii de sine? Sa nu curgem dupa vointa altora, nici dupa visul celorlalti, ci sa ne cream propriile vise, propriile teluri, propriile destinatii. Cand stim ce vrem, existenta se ordoneaza intr-un fel magic, uneori sublim, alteori provocator, dar fascinant, asa incat sa ajungem acolo unde singuri am stabilit. Iar daca ajungem mai departe si ne e mai bine, Doamne ajuta! Chiar daca parcurgem jumatate din drum intr-un an, chiar daca esuam, chiar daca nu se intampla totul ca la carte, invatam, experimentam, ne simtim impliniti si energizati, caci vom fi continuu atrasi spre tel si, uneori, ne vom simti gata sa traim mai mult, mai intens tocmai pentru ca avem ceva de facut. Se spune ca oamenii, fie ei si foarte bolnavi, traiesc atata vreme cat au au un vis de implinit. Sa avem mereu cate un vis, cate un tel, cate-o destinatie; asta-i o taina mare a vietii, caci telul, visul sau destinatia nu sunt altceva decat stimuli pentru viata si apa, si hrana pentru suflet.
