Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă am fi avut noroc de un Președinte care să își respecte țara și norodul, cu siguranță că până acum am fi primit, din partea Administrației Prezidențiale, un răspuns clar, răspicat privind știrea difuzată de ziarul „The Jerusalem Post”, potrivit căreia, în luna aprilie cancelarul german, Angela Merkel, i-ar fi cerut președintelui Klaus Iohannis să blocheze planul Guvernului de a muta, la Ierusalim, ambasada României. Cerință care, potrivit aceleiași surse, ar fi fost adresată, de către doamna cancelar, și altor șefi de stat din UE. Dacă le-a fost adresată și cum au răspuns domnilor lor solicitării Angelei Merkel?- acestea sunt alte teme de discuție, pe noi interesându-ne,în primul rând, dacă știrea despre mesajul transmis Președintelui României este adevărată sau nu.
Dar, pentru că norocul este după cum și-l face omul- iar noi ni l-am făcut cu vârf și îndesat la alegerile prezidențiale din 2014!-, nu ne rămâne acum decât să vedem că, încă o dată, ghinion! Domnul președinte (zis și) al tuturor românilor este cufundat într-o abisală tăcere, foarte probabil fiind să nu își fi revenit după impactul emoțional pe care i l-a provocat anularea „din motive obiective ce țin exclusiv de partea britanică” a întrevederii cu premierul Theresa May.
Profesioniști recunoscuți fiind, jurnaliștii de la „ The Jerusalem Post” au dorit să verifice informația despre cererea Angelei Merkel conform regulii celor trei surse, regula de aur a meseriei. Așa că purtătorul de cuvânt al cancelarului german le-a notificat că „nu poate oferi informații despre discuții confidențiale”, iar din partea Ministerului Afacerilor Externe al țării noastre li s-a răspuns că instituția nu poate face comentarii despre „presupuse discuții”.În consecință, gazetarii israelieni fiind îndrumați să solicite date edificatoarea din partea Administrației Prezidențiale. Răspuns care, până acum, nu a venit, iar, dacă mi se îngăduie să emit o supoziție rezonabilă, afirm că nici nu va veni!
Nu avem de unde să știm dacă distinșii noștri confrați de la „The Jerusalem Post” se vor mulțumi cu ceea ce au obținut până acum sau dacă, dimpotrivă, vor persevera. Pe mine,însă, ca simplu cetățean al scumpei noastre patrii, nu mă poate mulțumi cu nici-un preț această atitudine de-a dreptul arogantă, sfidătoare a instituției prezidențiale. Și asta pentru că, de data aceasta, în discuție nu este doar povestea chiriilor necuvenite încasate de către familia fostului primar de Sibiu și nici ținuta vestimentară răvășitoare pe care a etalat-o „în vizita de stat în Londra” soția domnului președinte. Nu! de data aceasta este vorba despre o foarte gravă ingerință externă în politica de stat a României,adică despre ceea ce, aseară, la Antena 3, senatorul Robert Cazanciuc a calificat, printr-o excelentă expresie, a fi „o relație cel puțin nepotrivită”. Relație care nu este,însă, cea dintre doi simplii cetățeni, cetățeana germană Angela Merkel, respectiv cetățeanul român Klaus Iohannis, ci dintre cancelarul Germaniei și președintele României.
La drept vorbind, nu cred că ar trebui să ne mai mire tăcerea arogantă, eu i-aș spune chiar „ușor cinică”, cu care (nu) răspunde președintele Klaus Iohannis. Mă îngrijorează, în schimb, pasivitatea cu care tratează situația clasa noastră politică. Știm,bineînțeles, că în coaliția aflată la guvernare lucrează la lista remaniaților, ca și la cea a înlocuitorilor lor . Mai știm, de asemenea, că vajnica opozițiune se află încă sub impresia puternică, de neuitat, a loviturilor pe motiv de slăbire a statului de drept și de neconformitate cu MCV-ul pe care tocmai le-au aplicat României( și nu guvernului după cum în mod perfid se susține!) mai marii PPE-iști unionali și aliații lor de nădejde.
În această situație, mă așteptam ca societatea civilă- totalmente neangajată politic și echidistantă mie*n sută, evident!- să reacționeze prompt și categoric. Cerându-i președintelui Klaus Iohannis să răspundă în clar dacă informația difuzată de „ The Jerusalem Post” este adevărată sau este un fake news. Așteptare perfect justificată dacă ținem cont,bunăoară, de viteza de reacție cu care „Asociația Voci Pentru Democrație” l-a reclamat la Poliție pe Florin Iordache, după ce acesta a făcut în Parlament un gest foarte nepoliticos. Or, dacă pentru asta societatea civilă s-a mobilizat atât de repede și de viguros, îmi este greu să înțeleg de unde atâta timiditate atunci când este vorba să fie elucidată o chestiune ce ține de respectarea suveranității naționale și de apărarea interesului nostru național?
De acord, până la a avea confirmarea (sau infirmarea) știrii despre ceea ce i-ar fi cerut cancelarul Angela Merkel președintelui Klaus Iohannis, este riscant să afirmăm că această cerere reprezintă un „digitus impudicus” ridicat, de la Berlin, spre București. În schimb, nu am nici cea mai mică reținere să spun că tăcerea cu care ne onorează (?!) președintele Klaus Iohannis este și rămâne un profund ofensator deget mijlociu arătat nouă, naivilor care mai credem în ideea de demnitate națională și de respect față neam și țară. În plus, dacă mă gândesc și la faptul că președintele Klaus Iohannis nu este la primul gest în care tratează cu o consecventă aroganță mesajele și cererile care îi deranjează orgoliile, înțeleg că, în realitate, este vorba despre degetele mijlocii de la cele două mâini ale sale și pe care domnul președinte ni le arată nouă, majorității covârșitoare a cetățenilor României.
