x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dincolo de lumina care cade spre apus

0
Autor: Vasile Seicaru 16 Mar 2008 - 00:00
Dincolo de lumina  care cade spre apus Florin Constantinescu/


Că dincolo de lumina care cade spre apus, cu tot cu roşul şi cu albastrul, cu portocaliul şi cu movul asumat, tot regăsesc, ca de fiecare dată, atâta mister şi taină, cât într-o toacă de mănăstire care adună gândurile unul cu altul, spre aşteptata şi sperata izbăvire.

Că dincolo de lumina care cade spre apus, cu tot cu roşul şi cu albastrul, cu portocaliul şi cu movul asumat, tot regăsesc, ca de fiecare dată, atâta mister şi taină, cât într-o toacă de mănăstire care adună gândurile unul cu altul, spre aşteptata şi sperata izbăvire.

 

Doar să vezi, doar să asculţi, doar să ai curajul să nu atingi, ci să mângâi cu pri­vi­rea... şi peste toate, semnul crucii. Ea te poate însoţi în drumul tău de la pământ la cer... hei, dar trebuie să cauţi mult pân-o găseşti, şi nu e uşor, nu-i deloc uşor!

 

SEMNUL CRUCII. Drumul către cruce e greu de străbătut... şi când mai ştii că odată, tu singur ai dus-o în spate un munte întreg..., iar acum în fiecare primăvară urci acelaşi deal pentru a putea lăsa pe ea o lacrimă, măcar una... şi fruntea ta plecată, şi atingerea ei cu inima ta zdrobită şi ruptă în două, şi muzica asta venită din adâncuri sau în egală măsură din Cer. Într-o zi vei cădea pe ea de oboseală, de atâta suferinţă, de atâta aşteptare, de aşa de multă dorinţă de izbăvire... şi poate că dorinţa ta de izbăvire va avea în sfârşit un sfârşit! Crucea ca un simbol al suferinţei, dar şi al izbânzii, crucea ca o cale spre mântuire, dar şi începutul sau sfârşitul durerii tale... crucea ca o ameninţare?... crucea ca o măsură a tânguirii şi a limitei umane, crucea ca un echilibru, ca o cale, ca o osândă şi ca un praznic de supravieţuire, ca o alegere între moarte şi nemurire. Semnul crucii e făcut atunci când crezi că Dumnezeu te vede şi că e primit? Sunt unii semeni de-ai noştri care nu iartă nici un lăcaş sfânt fără a se închina când trec prin preajma lui. Dacă e bine sau nu, dacă e necesar sau nu, dacă e de ajuns sau nu, dacă gestul e făcut cu credinţă sau cu un sentiment de teamă pentru a nu fi pedepsit mai târziu pentru”indiferenţa” ta... Contează cel mai mult ce crezi tu că e mai bine să faci. Gestul făcut, fie el absurd sau potrivit, rămâne cel făcut de tine. Eu n-aş putea (şi nici nu aş îndrăzni s-o fac), să spun părinţilor mei că nu e necesar să se ducă de mai multe ori la biserică într-o săptămână sau să nu ţină toate posturile cu sfinţenie sau să nu ia în fiecare zi un strop de aghiazmă sau anafură, aşa cum sunt ei obişnuiţi să facă de-o viaţă. Nu pot să nu-ţi spun însă cât de mult mă tulbură modul lor de viaţă şi gesturile lor simple şi curate. Uneori am vrea să pătrundem taine care nu ni se deschid, căi pe care nu le înţelegem şi nu le putem vedea sau descifra capătul. Nu trebuie decât să încercăm, şi e îndeajuns!

 

MUZICA!... Şi atât de multă muzică divină!... Şi atât de diferită de ceea ce ştim noi că ar putea fi pe pământ. Ea e... dar ce e ea?... Eu n-am auzit-o niciodată! Doar că, exact ca tine mi-o pot închipuicu puterea auzului meu! Curios, ciudat şi inexplicabil cum poţi auzi muzica aceasta în mintea ta! Doar să îndrăzneşti să vrei. Atunci când muzica va înceta, pentru a începe o arie pe care tu însuţi o compui spre a o cânta… cu altă voce, cu altă nuanţă, cu altă suflare! Dumnezeu te va aştepta! Tu nu trebuie decât să repeţi. Începe de pe acum!

 

“Semnul crucii e făcut atunci când crezi că Dumnezeu te vede şi că e primit? Sunt semeni de-ai noştri care nu iartă nici un lăcaş sfânt fără a se închina când trec prin preajma lui”

Vasile Şeicaru

Citeşte mai multe despre:   cutia cu romantism

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de