x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Diversiunea stalinista "Tradare si spionaj" merge mai departe (IV)

0
Autor: Ion Cristoiu 01 Aug 2008 - 00:00

Sesizind pericolul, Laura Codruta Kovesi s-a apucat sa-si exprime public indoiala ca Daniel Morar ar putea fi reconfirmat in functia de procuror-sef al DNA.



Văzut şi din perspectiva evoluţiilor ulterioare, dosarul Trădare şi spionaj se dezvăluie drept o uriaşă cacealma a DIICOT, efect nemijlocit al transformării luptei împotriva corupţiei în plan juridic într-un montaj literar artistic de tip ceauşist. În aceste condiţii se pune întrebarea: De ce au mai trimis dosarul în instanţă procurorii DIICOT?

Presupunînd că acuzaţiile de trădare şi spionaj vor fi respinse de judecători, procurorii s-au gîndit că schimbarea încadrării va face să rămînă ceva totuşi din acest dosar atît de mediatizat. Acuzaţii vor fi pedepsiţi pentru transmitere de date în schimbul mitei. În aceste condiţii, procurorii nu pot fi făcuţi răspunzători de închisoarea în care au stat timp de două luni cinci dintre acuzaţi, de pierderea funcţiilor de către cei doi miniştri, de terfelirea publică a unor nevinovaţi.

Numai că, mai mult decît în cazul acuzaţiilor de trădare şi spionaj, dovedirea faptului că împricinaţii au fost răsplătiţi material pentru faptele lor devine o chestiune de viaţă şi de moarte. Prin decizia de neîncepere a urmăririi penale de către DNA se creau premisele ca DIICOT să primească o lovitură mortală. Lovitură bazată şi pe o altă realitate: absenţa pagubei produse de aşa-zisa livrare de date secrete unor firme din străinătate.

Potrivit Rechizitoriului, "Reţeaua de spioni şi trădători" livrase documente secrete companiei Enel pentru ca aceasta să poată obţine privatizarea Electrica Muntenia la un preţ sub cel normal. Dacă aşa şedeau lucrurile, se cereau trase două concluzii:
1) Enel spionase în defavoarea statului român.
Normal ar fi fost ca reprezentanţii Enel din procesul de privatizare să fie arestaţi de cum au păşit în România.
2) Privatizarea Electrica Muntenia constituia un atentat la siguranţa naţională.

Era de aşteptat ca procesul de privatizare să fie întrerupt sau măcar suspendat. Nimic din toate acestea nu s-a petrecut. Reprezentanţii Enel n-au fost chemaţi nici măcar ca martori. Procesul de privatizare a Electrica Muntenia a continuat chiar în timp ce întreaga presă vuia de trădarea şi spionajul în favoarea firmei Enel. În aprilie 2008, Enel a achitat şi ultima tranşă. Suma totală – 820 de milioane de euro – e considerată de specialişti drept o privatizare de succes făcută de statul român.

Doi miniştri, consilierii acestora şi consultanţii internaţionali au fost anchetaţi penal pentru Trădare şi spionaj în favoarea unei firme care e bine mersi proprietara unei importante reţele de distribuţie a energiei electrice din România. Dar nu numai atît.

Potrivit Rechizitoriului, dosarul a fost constituit pe baza monitorizărilor făcute de SRI în 2005 şi 2006. Monitorizarea de către un serviciu de informaţii, fie el condus şi de Radu Timofte, presupune că serviciul respectiv are cunoştinţă pe perioada monitorizării de ceea ce fac cei supravegheaţi. SRI ştia că doi membri ai Guvernului României trădează pe rupte. Chiar şi în democraţie, misiunea unui Serviciu Secret e de a preîntîmpina comiterea unor fapte care atentează la siguranţa naţională. SRI însă vedea cum Codruţ Şereş şi Zsolt Naghi trădează, fără să intervină discret la premier ca "trădătorii" să fie scoşi din Guvern. El urmăreşte felul în care siguranţa naţională e afectată, frecîndu-şi mîinile de satisfacţie la gîndul că "trădătorilor" şi "spionilor" li se va întocmi dosar penal. De ce să ne mire? Acelaşi SRI recunoscuse, după ce Omar Hayssam regizase răpirea celor trei jurnalişti, că-l monitorizase pe sirian înainte ca jurnaliştii să plece la Bagdad.

DIICOT este însă în subordinea Laurei Codruţa Kovesi. Sesizînd pericolul, Laura Codruţa Kovesi s-a apucat să-şi exprime public îndoiala că Daniel Morar ar putea fi reconfirmat în funcţia de procuror-şef al DNA. Un şantaj ordinar asupra lui Daniel Morar pentru a interveni ca soluţia să fie infirmată. Iar Daniel Morar, înnebunit la gîndul că-şi va pierde scaunul, s-a executat. Procurorul general nu era singurul pus în pericol de NUP-ul dat de procurorul de caz de la DNA. Afacerea Trădare şi spionaj se bazează în proporţie de 90% pe interceptările SRI. E una din marile cacealmale ale serviciului nostru secret. Prăbuşirea dosarului ar fi fost o lovitură pentru SRI. Ar fi fost o lovitură şi pentru Traian Băsescu şi pentru partidul său de discotecă.

Atît preşedintele, cît şi PD-L şi-au întemeiat campania electorală pe condamnarea Parlamentului pentru prudenţa arătată faţă de dosarele penale ale unor miniştri. Dovedind că doi foşti miniştri au fost pur şi simplu hărţuiţi politic de procurori, NUP-ul conferea credibilitate celor întîmplate în Parlament. Cum să nu sară Daniel Morar?
Riscînd chiar acuzaţia de a fi intervenit ilegal într-un dosar.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   spionaj

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de