Nadia Comăneci nu încetează să fie iubită peste tot în lume, se află în continuare în inimile americanilor ca în nopţile fermecate de la Montreal când puştoaica româncă a primit şi alintul de Zeiţă, dovedind că notele de zece nu sunt în sport doar pentru Dumnezeu. Ce să mai vorbim despre iubirea românilor pentru celebra multiplă campioană, nu s-a micşorat cu niciun centimetru afecţiunea, dar şi recunoştinţa pentru Nadia, devenită simbol de Românie frumoasă, eroică. Adulată în toată lumea, Nadia şi-a lăudat cu fiecare prilej Ţara, nu a putut rezista mult timp dorului de acasă, aşa că a revenit des în Patrie. Nadia a trecut peste acea suspiciune că e greu să devii erou, dar şi mai dificil este să te păstrezi erou. N-am auzit pe nimeni rostindu-şi o dezamăgire pentru că Nadia Comăneci ar fi avut derapaje, ar fi făcut gafe. Am scris despre admirarea continuă a Nadiei în America pentru că pe americani i-au dezamăgit câţiva din strălucitorii eroi deveniţi efigii după performanţele din sport. Unul dintre cei care şi-au bătut joc de faima lor este marele campion american O.J. Simpson. Frumos ca un actor de cinema, cu trupul lui desăvârşit ca al unei statui, a fost ales să ducă ultimul flacăra olimpică la marea Olimpiadă desfăşurată în America. Numai că, după un timp, O.J. Simpson a fost adus cu cătuşe în boxă, după ce şi-a omorât cu un cuţit nevasta, dar şi pe amantul evreu al acesteia. Greu de explicat, dar O.J. Simpson a scăpat de condamnare, însă şi-a făcut în continuare de cap, atacând şi jefuind un magazin. Tot un soi de dezamăgire a produs americanilor şi atletul superb, boxerul elegant Cassius Clay, mai întâi că a trecut la mahomedanism sub numele Muhammad Ali, ca să nu lupte în Vietnam, iar acum, fără vina lui, devenind o ruină deoarece suferă de Parkinson. Groaznica boală îl lasă pe Cassius Clay fără echilibru, fără fluenţă a vorbirii.