Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zău dacă mai înțeleg cum stau lucrurile cu și despre teza de doctorat a Laurei Codruța Kovesi! A fost sau nu a fost plagiat?... Pe de o parte,c la acuzațiile de plagiat demonstrate în sesizarea Grupului pentru Investigații Politice, CNATDCU răspunde că este vorba despre doar 20 de pagini din 444, adică de cam 4%. Așa că nici vorbă despre plagiat! Și, tot acum, ministrul educației, Mircea Dumitru, declară, cu subiect și predicat: ,,Dacă mă întrebați ca profesor, nu ca ministru, ce se întâmplă, ce aș recomanda într-o asemenea situație, desigur- desigur titlul a fost obținut în 2011, la Universitatea de Vest…. Într-o asemenea situație, la universitățile care au toleranță zero față de copiat, recomandarea care se face este să se refacă acea parte a tezei care nu a fost alcătuită corect și s-ar fi ajuns la nivelul de susținere a tezei de doctorat și nu s-ar fi ajuns la nivelul la în care se acordă și titlul’’. (N.N. Sublinierile îi aparțin domnului ministru.)
Întâmplarea face să îl cunosc de ceva vreme pe actualul titular al portofoliului educației, Mircea Dumitru, sociolog și profesor de ținută, așa încât din declarația sa ușor echivocă- dacă o judecăm după cam deasa folosire a condiționalului ,,dacă’’- înțeleg că ne aflăm în fața unui fapt împlinit. Fapt împlinit pentru care, în asemenea condiții, comisia care i-a acordat titlul Laurei Kovesi trebuie, neapărat, să dea explicații clare. Dacă i se vor cere, desigur…
Ce ne facem, însă, dacă ( na, că m-am pricopsit și eu cu acest ,,dacă’’) de la unul dintre experții care au analizat controversata teză, avocatul Radu Chiriță, conferențiar universitar doctor la Universitatea Babeș –Bolyai din Cluj Napoca, aflăm un verdict mai teribil decât cel de plagiat?! Citez:,,Doamna Kovesi nu a adus nimic original(în teza de doctorat n.n.). Când veți citi raportul veți vedea că atât eu cât și alți colegi din comisie am constatat că lucrarea este foarte slabă din punct de vedere calitativ’’. După care, pune capacul la tot și la toate: ,,Dar asta nu se sancționează. Sau o astfel de sancțiune ar trebuie acordată comisiei care a acordat titlul de doctor’’.
Și uite- așa, încet dar sigur, tot la vorba regretatului Ion Băieșu am ajuns:,,Din greșeală în greșeală, spre victoria finală’’. Care victorie finală, în cazul de față, este , de fapt, o nouă mare și acută, dilemă. Dilemă pe care o formulez în acești termeni: dacă teza de doctorat a Laurei Kovesi nu aduce nimic original, atunci pentru ce merite i s-a acordat semnatarei sale titlul de doctor în știința dreptului?
Am scris intenționat,,semnatarei’’ și nu ,,autoarei’’ pentru că, din moment ce teza ,,nu a adus nimic original’’, nici Laurei Kovesi nu i se poare recunoaște calitatea de autor, ci numai aceea de semnatar al lucrării. Așa după cum, dacă lucrarea pe care a iscălit-o Laura Kovesi este calificată, de către un distins universitar, ca ,,foarte slabă din punct de vedere calitativ’’ iarăși nu înțeleg pentru ce anume calități semnatara sa a primit titlul de doctor în științele dreptului? Situație pentru care, tot comisia care a decis să i se acorde Laurei Kovesi, ar trebui să ofere explicații. Firește, și de data asta, numai dacă i se va cere…
Sau, mai știi?, poate, pentru o anumită categorie de aspiranți la titlul de doctor, s-a omologat un nou criteriu- ,, lucrarea este foarte slabă și nu aduce nimic original’’- , iar noi, muritorii de rând, încă nu am aflat, încă, treaba asta?!
O speranță există, totuși, de vreme ce bătăiosul Mugur Ciuvică, inițiatorul și mentorul Grupului de Investigație Politică, a declarat că va contesta decizia CNATDCU, iar, dacă aceasta nu va fi conformă cu cele demonstrate de către domnia sa, este decis să se adreseze justiției. Drept pentru care, urându-i,,curaj și mult succes!’’, îi transmit cordiala invitație de a lua în calcul și dilema mai sus menționată.
Citește pe Antena3.ro
Asta cu condițiaca, între timp, să nu se fi pronunțat excelența sa domnul ambasador Hans Klemm. Ale cărei evaluări privind activitatea Laurei Kovesi reprezintă un standarddeexigență, rigoare și obiectivitate greu de egalat.
