Domnia fricii la final?

Regimul deloc prieten al ţării-surori din stânga Prutului dă semne tot mai vizibile de nervozitate. Sute de români au fost întorşi de la graniţă.

Săp­tămâna trecută, Ministerul de Externe al Republicii Moldova a remis autorităţilor de la Bucureşti o cerere de o obrăznicie fără seamăn: să-şi ţină cetăţenii acasă şi să nu-i lase să treacă în Moldova. Avertismentul era doar preambulul debar­că­ri­lor forţate din trenuri şi al întoarcerii maşinilor cu români la frontieră. Cristian Diaconescu a cerut explicaţii vineri omologului de la Chişinău. O să le primească atunci când şi-o vedea ceafa.

Care este oare explicaţia acestui comportament politic? Atitudinile politice se supun şi ele regulilor de bază ale psihologiei. Psihologii identifică două sentimente dominante, din care derivă toate celelalte. Acestea două sunt dragostea şi frica. Nu ura, nu agresivitatea, nu duşmănia. Acestea din urmă sunt toate derivate ale fricii, produse secundare, cu un procent mai mare sau mai mic de frică plus diverşi aditivi.

Realitatea este că ostilitatea în crescendo arătată de re­gi­mul Voronin României este motivată de două frici, de doi vectori de interes: primul este miza electorală. Co­mu­niş­tii mol­doveni sunt obligaţi să câştige alegerile pentru a-şi păs­tra nu numai puterea politică, ci şi pe cea economică. Dacă la alegerile din 5 aprilie nu vor strânge o majoritate parlamentară care să le permită numirea unui preşedinte fidel, dar şi a lui Voronin în fotoliul de preşedinte al Parlamentului, îi paşte sinuciderea politică şi sărăcia. Victoria opoziţiei va însemna deschiderea anchetelor penale, confiscarea averilor acumulate de camarila lui Voronin prin jumulirea feudală a ţării. Adică va urma, mai pe româneşte, "scoate, lupe, ce mâncaşi!". Frică mare, tavarişci!

Pentru că tot ceea ce contravine intereselor camarilei de la Chişinău devine automat (în cea mai pură grilă stalinistă) un "atentat la integritatea Republicii Moldova", eunucii politici ascunşi în spatele draperiilor roşii au găsit de cuviinţă să-şi poarte războiul mancurt cu următoarele arme:
:. denunţarea intereselor "imperialiste" ale României;
:. descurajarea dobândirii cetăţeniei române;
:. discreditarea patrioţilor basarabeni ca agenţi de influenţă ai Bucureştiului, care atentează la stabilitatea şi statalitatea Moldovei;
:. limitarea acţiunilor legitime ale Bucureştiului de susţinere a drepturilor identitare ale românilor basarabeni;
:. crearea de diversiuni chiar pe teritoriul României, precum acel caraghioslâc numit "Comunitatea Moldovenilor din România", asociaţie constituită la dispoziţia şi cu fi­nan­ţa­rea regimului Voronin, cu scopul de a legitima noţiunea de "naţiune moldoveană", nimic altceva decât punerea în practică a tezelor staliniste privind existenţa etniei moldoveneşti, cu o evoluţie istorică şi lingvistică distinctă;
:. promovarea conceptului de "moldovenism", a ideii de "Moldova Mare", care trimite spre crearea unor tensiuni cu substrat teritorial la graniţa de pe Prut.

Nici structurile europene nu sunt ocolite de diversiuni. Acum un an, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Euro­pei, deputatul basarabean Grigore Petrenco a strâns sem­nă­turile unor parlamentari din Rusia, San Marino, Azerbaidjan, Cipru, Serbia, Olanda s.a., în total vreo 18 indivizi neavi­zaţi, induşi în eroare de ideile patriotarde şi filoruse ale şefilor lui Petrenco, pentru a promova o re­zo­lu­ţie care să condamne România pentru nere­cu­noa­ş­te­rea dreptului moldovenilor la identitate naţională. Uite ce zice:
"Observăm că înalţi oficiali români au dat declaraţii care pot fi considerate ultranaţionaliste şi incompatibile cu normele şi principiile Europei, ale OSCE şi ale ONU";
"Chiar dacă România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, politica autorităţilor române nu urmăreşte decât să compromită şi să ducă la nerespectarea dreptului la identitate naţională al ţării";
"Cerem APCE să iniţieze activităţi de urmărire a situaţiei şi să ia măsuri pentru respectarea de către România a principiilor internaţionale în domeniul drepturilor omului".

Mai vreţi? Vă ajunge, că nu mi-am propus să vă enervez cu astfel de şobolănii leniniste. Dar trebuie să le cunoaştem, măcar cât să privim cu ochi limpezi acţiunile Chişinăului, şi mai ales să nu ne mire tot mai desele dovezi de neprietenie.

Dincolo de frica lui Voronin faţă de valorile europene, care vrând-nevrând trec prin România, că doar n-or să vină prin Ucraina sau din Federaţia Rusă, acţiunile antiromâneşti sunt lansate de un al doilea vector: frica de democraţie.

E suficient să priveşti ştirile la televizor ca să-ţi dai seama că vecinul cel mare de la Răsărit nu iubeşte câtuşi de pu­ţin apropierea de coastele sale a NATO şi UE. Şi depune toate eforturile în acest sens. Cel puţin în privinţa Ucrainei şi Geor­­giei succesul e vizibil, prima fiind mai departe de UE şi a doua mai departe de NATO ca acum patru ani. Micuţa Mol­dovă e un tampon excelent pentru cei care vor ca Europa să se oprească undeva pe linia Prutului. Un regim de hoţomani şi de comunişti îmburgheziţi, fideli capitalului rusesc, mol­dofoni, dar rusofili, aflaţi în proastă vecinătate cu România la vest şi cu Transnistria la est (altă frică), este tamponul ideal, pragul pe care UE nu-l va trece niciodată ca să nu-şi bage mortu-n casă. Ei bine, ambii vectori ai neprieteniei Chi­şi­nă­u­lui se vor topi chiar din momentul în care comuniştii ar pier­de alegerile. Dacă le vor pierde...