Iarna se lasă cu vacanţă peste fotbalul de larg consum. Discursul ultimei etape a turului de campionat, etapă care se întâmplă în aceste zile, este unul anost. Singura informaţie care-l împroprietăreşte cu o doză aproximativă de interes este cea care se referă la cârja de orgoliu pe care o reprezintă titlul onorific de campioană a toamnei. Adică altă frecţie degeaba la piciorul de lemn al fotbalului nostru cel cotonog. Repauzarea campionatului nu ne va abandona însă în plictis. Scandalurile cu specific local nu intră niciodată în hibernare. Ele n-au aflat până acum ce-i aia vacanţă. Ard la foc continuu, aţâţat de foalele unor ţaţe de toată nădejdea. Câteva dintre pricinile de şucăr au fost deja puse pe tapet. Dar sunt sigur că vor apărea şi noutăţi în domeniu. Creativtatea de excepţie a meliţelor lucrează neobosit.
LPF a anunţat convocarea unei adunări generale, care va avea pe ordinea de zi una dintre chestiunile arzătoare ale fotbalului. Arbitrajul! O asemenea iniţiativă ar trebui să ne impresioneze până la riscul de a o lua în serios. Pentru că pandemia porcină din arbitrajul nostru are, într-adevăr şi de urgenţă, nevoie de tratament. Numai că virusarea fluieraşilor a fost pusă la cale tocmai în aceste laboratoare ce pretind acum că ar fi preocupate de însănătoşirea pacientului. Şi de aceea nu cred că adunătura de la ligă va fi capabilă să-şi demoleze propria construcţie. Altu-i deranjul care-i pune la cale pe adunaţi, altu-i deranjul cel mai deranjant. La pupitrul de comandă al arbitrajului, altădată jucărie la care aveau acces doar greucenii, au început să umble şi păpuşari de influenţă secundă. Iar elita ligiştilor nu va dori altceva decât să refacă ordinea în coada la favoruri. Locurile de lângă ghişeu să fie rezervate băieţilor de vot greu şi sarsana capabilă. Iar sărăcanii, care abia de se mai lipesc la credite cu buletinul, să-şi vadă lungul nasului. Că n-o fi harababura democraţiei din fotbal atât de nedreaptă, atât de haină, încât să-l aşeze pe Borcea în rând cu statutarii de drept comun.
Busola propriilor interese l-a poziţionat pe Vasile Avram riscant. De aceea cred că în adunarea generală a LPF i se va cânta prohodul. N-am nici un motiv să regret o eventuală debarcare a lui Vasile Avram. Pentru că nu am crezut niciodată în capacitatea lui de a acţiona rezonabil la o astfel de provocare. Debarcarea sa ar fi fost însă bineventă doar dacă ar fi fost generată de bune intenţii. Când apare posibilitatea ca Vasile Avram să fie înlocuit de vreo altă slugă a viciului nu mai am nici un motiv să salut schimbarea. În aceste condiţii putea fi reciclat şi Vasile Avram într-un băiat ascultător. Am fi fost astfel scutiţi de un efort suplimentar. Acela de a citi în numele înlocuitorului reţeta favorurilor pusă la cale de dragomirişti.
Scandalurile din arbitraj au suficient sos pentru a mânji mult timp de-aici înainte fotbalul. Nici criza nu poate vindeca viciul. Baremurile corupţiei pot fi mai mari sau mai mici. Dar greutatea sarsanalei nu mai conează câtă vreme obişnuinţa de a da şi a lua a devenit o a doua natură a tarabagiilor din fotbal.