Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inflaţia a fost prezentată întotdeauna ca ceva extrem de periculos. Dacă ne gândim la situaţiile cu care Argentina a fost nevoită să se confrunte în repetate rânduri în istoria ei foarte recentă sau, de ce nu, chiar la poveştile mai vechi, dar la fel de cutremurătoare, ale Germaniei postbelice în care inflaţia avea un ritm atât de halucinant încât la o oră după încasarea unui salariu acesta mai valora doar jumătate, desigur că încerci să te fereşti de fenomen precum de râia galbenă. Şi dacă inflaţia e atât de rea, n-ar trebui ca opusul ei (creşterea puterii de cumpăra¬re) să fie un lucru bun? În mod paradoxal, nu e chiar atât de simplu, iar perspectivele deflaţiei sunt şi ele sumbre. Asta pentru că efectele se traduc prin creşterea valorii reale a datoriei şi restrângerea cheltuielilor publice. Putând să cumperi mai mult cu aceeaşi cantitate de bani, cresc economiile, concomitent cu o reducere a masei monetare şi a creditului, scumpind exporturi¬le. Pe termen scurt, aprecierea sună bine. Pe termen lung, însă, se poate transforma într-o spirală dezastruoasă. Dacă urmarea e o scădere a cererii, scad şi profiturile, deci scad şi investiţiile şi salariile. Suntem încă foarte departe de acest scenariu, iar prognoza BNR referitoare la o inflaţie 0 ca urmare a scăderii TVA la alimente nu trebuie să ne sperie: săraci fiind, suferim încă de subconsum alimentar. E cu atât mai important ca această măsură să nu fie deturnată şi să se transfere 1:1 într-o creştere reală a consumului.
