Drumul minciunii până la adevăr

Sub numele unei reviste, bine vândută pe continentul nord-american, s-a tipărit încă de la apariţie următoarea prevenire: Nimic din ce veţi citi în aceste pagini nu e adevărat.

În cazul romanelor şi, în general, al prozei de ficţiune, o astfel de precizare chiar se impune. Numai că în revista în chestiune apar ştiri, reportaje şi dezvăluiri, în care nimic, dar absolut nimic nu se adevereşte. Localităţile de unde transmit reporterii nu există pe hărţi, persoanele din fotografii au identitatea trucată, iar întâmplările, care-s redate amănunţit şi credibil, sunt toate născociri.

Tirajul de sute de mii de exemplare revista îl face mai ales prin ştirile de genul "Câţiva savanţi de la Smith Center din California au descoperit că bărbaţii care poartă chiloţi galbeni sunt părinţi iubitori şi familişti convinşi". Tehnologia ştirilor inventate speculează nevoia de excentricităţi ale publicului mare, plictiseala din jurnalele serioase, foamea de grozăvii a unei lumi în care evenimentele zilnice sunt rare şi nici măcar nu-s evenimente, precum şi încrederea omului de rând în omul de ştiinţă. Omul de rând nu-şi pierde niciodată speranţa, iar ca să poată adormi consolat şi să poată visa frumos e destul să citească seara, că undeva cineva are soluţii la tot ce nu merge cum trebuie în viaţa lui.

E ca la rugăciune: nu crede, dar bifează, pentru orice eventualitate, închinatul ţine un ritual acoperitor. Nu crede în efectul chiloţilor galbeni asupra armoniei din casă, dar nu-i deloc rău că nişte savanţi sunt preocupaţi de situaţie. Redactorii revistei stăpânesc atât de exact mecanismele nevoii populare de a crede, încât cele mai multe din braşoavele lor sunt preluate imediat de agenţii de presă internaţionale la secţiunea "Diverse" sau la secţiunea "Curiozităţi". Şi apoi, prelucrate, adaptate sau traduse ca atare apar în mii de tabloide din toată lumea, inclusiv de cele româneşti. Minciuna capătă toate puterile adevărului. Uneori, gazetarii cu bâzdâc creator rotunjesc scorneala din revista-mamă făcând-o şi mai verosimilă: "O echipă de laureaţi ai Premiului Nobel pentru psihologie aplicată de la George W. Smith jr. Center for Radical Dame Shoes, din Valarego, California, au dat publicităţii concluziile unui studiu realizat pe 16.518 de subiecţi, care au purtat timp de şase luni numai chiloţi galbeni... etc. etc." Că încurajatoarele concluzii ale savanţilor californieni devin publice chiar în săptămâna în care o faimoasă casă de modă lansează pe piaţă chiloţii galbeni, cu miros de lămâie, e doar o coincidenţă. Omul de rând n-are timp pentru analiza coincidenţelor. Pentru el cuvântul tipărit e sfânt. Şi, în definitiv, cine citeşte ce-i scris sub numele ziarului sau al revistei preferate? Credeţi că dacă în loc de "nimic din ce scriem în ziarul nostru nu e adevărat" ar apărea "credeţi, mă, proştilor, că a voastră e Împărăţia Cerurilor" s-ar scandaliza cineva?