Dupa Sarbatori

Trecerea de la stralucirea Sarbatorilor Craciunului si Anului Nou la cenusiul cotidianului se face brutal si cu sentimente greu de definit. Parca ne scufundam in alta lume, in care culorile se estompeaza pana la cenusiu, exuberanta zapezii imaculate se innoroieste si orizontul sperantei, pe care l-am simtit atat de aproape, devine din nou ceea ce este: un orizont prea indepartat.

Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant"
(Nichifor Crainic)

Rasfoind notele din preajma Sarbatorilor Craciunului, regasesc un sentiment de mereu repetabila bucurie, independent de modul si conditiile in care se manifesta. Fara indoiala ca el ne este dat de structura noastra crestina pe care se grefeaza fericit amintirile trecerii noastre prin viata, de la bradul copilariei, ce ne era daruit pana la bradul maturitatii pe care il daruim.
Si venirea Anului Nou, totdeauna stralucitor in marcarea scurgerii implacabile a timpului, borna bilantiera deloc contabila a vietii noastre, pastreaza aproape paradoxal aura Sarbatorii.
Trecerea de la stralucirea Sarbatorilor Craciunului si Anului Nou la cenusiul cotidianului se face brutal si cu sentimente greu de definit.
Parca ne scufundam in alta lume, in care culorile se estompeaza pana la cenusiu, exuberanta zapezii imaculate se innoroieste si orizontul sperantei, pe care l-am simtit atat de aproape, devine din nou ceea ce este: un orizont prea indepartat.

Ne reintoarcem la ceea ce a fost inainte: un an de framantari care au insemnat in primul rand eforturi. Dar ce am rezolvat si cate am putut rezolva? Unde si in ce se capitalizeaza toata cheltuiala de energie care a reprezentat un an din viata noastra? Daca inlaturam glazura publicitara si artificiile speculatiilor menite sa creeze atractie, nu va mai ramane aproape nimic.
Tumultuoase dezbateri, nu numai parlamentare, au avut ca unic scop schimbarea unor persoane, in timp ce legi importante, ce angreneaza consecinte deosebite in timp, au fost supuse aprobarilor indiferente sau tacite.
Ideea pe care am aparat-o noi, cei din Partidul Romania Mare, de suprematie a Constitutiei in detrimentul unor orgolii de moment - desi a fost impusa in cele din urma - , este impinsa acum in derizoriu de cei care nu si-au obtinut posturile ravnite.

Mereu impiedicati de legile care trebuie respectate, vanatorii de functii in administratie, justitie, sanatate (oare au mai ramas si alte domenii cu functii importante, dar mai ales fructuoase?) se straduiesc sa le schimbe dupa bunul lor plac, punand semnul unei egalitati artificiale intre reforma si epurare politica. Se ciopartesc legi noi pentru ca sa fie carpite cele vechi, conferind aureola de novatori unor simpli impostori. Atmosfera penibila in care a fost dezbatut importantul buget de stat a fost caracteristica manierei de ascundere a gravelor greseli si a voluntarismului dus la absurd. Si am sfarsit anul sub cel mai urat semn, al santajului, care - chiar daca este politic - tot santaj ramane. Prin santaj se incearca impunerea unei infamii ce are ca scop zdruncinarea unitatii statale, separarea cetatenilor lui si puterilor sale pe criterii etnice si - ceea ce este la fel de rau - separarea intre minoritati de rang superior si inferior.

In timpul acesta, tara era maturata de ape, iar miilor de oameni ramasi fara adapost in iarna li s-au oferit locuinte maturate de primul vant sau containere pentru animale. Bizare epidemii la animale se incearca, dar nu se reuseste, a fi stapanite prin masacrarea putinei rezerve de hrana a populatiei rurale. O teoretic justificata "aliniere a preturilor" la pretinse niveluri europene este transformata intr-o sarabanda a saraciei pentru cei multi de catre cei putini, care se imbogatesc din aceasta, in timp ce nivelul veniturilor nu se aliniaza decat tot la saracia noastra. Iar, ceea ce este mai grav, ne mor copiii de boli de mult uitate la noi si in lume.
Suntem obligati sa retraim in multiple forme deznadejdea basmului de Craciun a fetitei cu chibrituri.
Dar Craciunul ramane o Sarbatoare a bucuriei, pentru ca este Sarbatoarea sperantei. Minunea Nasterii este tocmai speranta. Iar daca exista speranta, tot ceea ce facem capata un sens. Al bucuriei de Craciun care ne va lumina tot anul.