Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit Băncii Mondiale, circa 100 de milioane de oameni sunt aruncați în sărăcie severă, iar afacerile mici și mijlocii și economia de subzistență sunt sectoarele vulnerabile, care primesc cea mai mare lovitură ca urmare a blocajelor, a carantinării și a măsurilor severe de combatere a pandemiei COVID-19. După criza din 2008, liderii lumii au adoptat măsuri comune pentru redresarea economiei globale. Astăzi însă, fiecare țară este pe cont propriu și încearcă, la nivel intern, să vadă ce poate să facă pentru a evita scenariul cel mai negru, cel al prăbușirii economiei naționale, în condițiile unei pandemii prelungite. Chiar și în UE – care a reușit să decidă un fond de redresare de 750 miliarde de euro – economiile naționale nu au văzut încă acești bani, care deja par a fi insuficienți supraviețuirii economice a gospodăriilor din statele vulnerabile, în curs de dezvoltare.
România, asemenea altor economii fragile, se luptă încă de dinainte de criză cu povara datoriilor nesustenabile și a deficitelor gemene, iar astăzi vede cum lovitura dată de pandemie se măsoară în deficit bugetar de peste 9% din PIB, într-un decalaj de producție puternic negativ, în perspective de creștere guvernate de un grad foarte ridicat de incertitudine și într-o amenințare serioasă a falimentelor IMM. Potrivit Comisiei Europene, „incertitudinea prelungită legată de direcția viitoare a politicilor publice, în special de impactul unor decizii de politică fiscală expansivă, ar putea reduce încrederea și ar putea împiedica fluxurile de credite, afectând negativ investițiile și creșterea”.
În Europa, măsurile fiscale și injecția de finanțare au ajutat multe companii să rămână pe linia de plutire, au menținut angajații în joburile curente și au stabilizat piețele financiare, cu riscul adâncirii deficitelor fiscale și al creșterii datoriilor publice. Pandemia a determinat și guvernul de la București să vină – la fel ca în majoritatea statelor lumii – cu măsuri fiscale extraordinare, menite să salveze economia reală și mediul de afaceri autohton. Problema este că antreprenorii autohtoni din multe sectoare puse la pământ de restricții și blocaje nu au primit concret promisa injecție salvatoare.
La începutul pandemiei existau temeri că blocajele aduse de restricții, de întreruperile lanțurilor de aprovizionare și de lipsa bunurilor vor conduce către o creștere semnificativă a prețurilor. Dar pe fondul unei acute incertitudini și al pierderii unor venituri, firmele au amânat investițiile, iar consumatorii au preferat să țină „la ciorap” bruma de bani. Nu inflația este cea care ne amenință astăzi cel mai tare. Amenințarea cea mai gravă este complexul dat de pierderea locurilor de muncă, închiderea unor unități de producție din lipsa comenzilor, falimentarea multor firme de servicii și lipsa de lichiditate.
Economia României e înțesată de mii de „serele-uri” decapitalizate, a căror menire economică este doar aceea de permite transferul banilor între diverse conturi și de a simula o formă de venit. În lumea postpandemie ne vom confrunta cu o puzderie de falimente și șomaj prelungit, în absența investițiilor majore ale guvernelor. Multe dintre „serele-uri” dispar: criza economică adusă de pandemie are și rolul de a separa bobul de neghină. Dar aceeași pandemie economică va lăsa în urmă și o altă categorie de „firme-zombi”: afacerile care primesc azi finanțări publice intermediate de diverse bănci vor petrece ani de zile să-și achite datoriile, în loc să plaseze banii în dezvoltarea lor, în crearea de locuri de muncă.
Este oarecum predictibil ca pandemia să nu mai dureze prea mult după descoperirea unui vaccin eficace. Dar în absența unui real „vaccin financiar”, economia va fi bântuită ani buni de companii purtătoare de datorii, care nu vor putea avea puterea de a genera investiții, locuri de muncă și nici prea multe venituri la buget. Economia începe deja să fie bântuită de firme-zombi.
Citește pe Antena3.ro
