Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Raportul intern semnat de marcanţi economişti ai FMI şi devenit public este halucinant. După punerea pe butuci a Argentinei şi răvăşirea unor economii sud-est asiatice, Fondul recunoaşte că şi în timpul actualei crize economice măsurile impuse unor ţări cu care are încheiate acorduri de împrumut le-au gripat şi mai mult. Christine Lagarde, preşedintele FMI, nu a oficializat încă Raportul, dar nu va putea să nege realităţi relevate de document şi, mai ales, sever resimţite de ţările în cauză, de populaţiile lor. Analiştii respectivi afirmă fără echivoc că Fondul a subestimat creşterea şomajului şi declinul cererii interne, asociate cu aşa-zisa consolidare fiscală, de fapt constrângerile şi diminuarea brutală a puterii de cumpărare. Efecte nocive au avut tăierile excesive de cheltuieli. De fapt, întreaga "reţetă" FMI s-a dovedit a fi o ecuaţie pornind de la premise eronate, ceea ce nu se putea solda decât cu rezultate proaste, greu de reparat după ce răul a fost făcut. Abia acum, în ceasul al doisprezecelea, FMI recunoaşte, până şi în privinţa unui stat falimentar, ca Grecia, că "prea multă austeritate nu face bine" şi încearcă să-şi tempereze zelul. Poate fi târziu, prea târziu.
Se află la Bucureşti Misiunea FMI (din care fac parte şi reprezentanţi ai BM şi CE), condusă de olandezul Erik de Vries. Cel ce i-a luat locul funcţionarului de tristă amintire Jeffrey Franks, care a văzut în România un cobai pe care a experimentat tot ce a vrut, aşa cum, tot el, făcuse în Argentina.
Miniştrii Guvernului Ponta vor avea negocieri dure, misiunea nedând semne că ar fi dispusă să facă vreun pas înapoi, relaxând constrângerile bezmetice şi imixtiunile pe care regimul băsist le-a înghiţit pe nemestecate şi chiar le-a agravat, din servilism. FMI va face din nou presiuni pentru înstrăinarea în împrejurări oneroase şi către consorţii ceţoase a ultimelelor resurse de minereuri preţioase ale ţării. Se forţează şi vânzarea pe mai nimic, în vreme de criză, a unor profitabile companii ale statului (gaze, electricitate), iar menţinerea unui deficit bugetar pe la 2%, chiar sub celebrul 3%, nu va ajuta câtuşi de puţin relansarea investiţiilor româneşti, crearea de locuri de muncă. Dacă Guvernul Ponta ar trata din poziţia de ghiocel plecat, pretextând că e vorba de condiţionalităţi asumate de vechiul regim, ar face şi el o gravă eroare: tocmai Raportul intern al FMI dă posibilitatea redeschiderii unor negocieri ale clauzelor depăşite de evoluţiile economice internaţionale.
Să nu aruncăm, însă, dificultăţile doar în cârca FMI. Fondul nu şi-a impus politica ţinând degetul pe trăgaciul pistolululi. Există în România un om care poartă o grea răspundere. Nu. nu-i vorba de Boc, el, de multe ori, habar n-avea ce se întâmplă. E vorba de preşedintele ţării. Pentru că, fără nici o abilitare, Traian Băsescu a contactat iniţial şi apoi a tratat el direct cu FMI, fiind adesea mai nemilos cu soarta amărâţilor din ţară chiar decât trimişii FMI. Austeritatea sălbatică (hăcuirea salariilor şi pensiilor, a ajutoarelor sociale, distrugerea statului social) poartă marca Băsescu. Iar acesta, după dezvăluirile din Raportul amintit, e dator să dea explicaţii naţiunii române.
