Asta ne mai lipsea, acum, că încolo le aveam pe toate! Mai nou şi mai nou, Monica Macovei, procuroare de o intoleranţă tipic stalinistă şi intempestivă euro-pârâcioasă, a luat în cătare sănătatea. După ce îşi făcuse mâna reformând justiţia, în cursul mandatului său ministerial de lugubră amintire sau monitorizând-o, cu concursul unor ciraci zeloşi precum Cristina Guseth. Cu rezultatele catastrofale pe care mulţi oameni, cinstiţi şi nevinovaţi, le resimt dureros şi de pe urma cărora visteria statului plăteşte la greu despăgubiri pentru sentinţele infirmate pe bandă rulantă la CEDO.
Astfel, la conferinţa de presă pe care a susţinut-o la Cluj, vajnica urmaşă a Anei Pauker a decretat că „singura soluţie” pentru a elimina bacteriile care provoacă infecţiile din spitale ar fi dărâmarea imediată a acestor edificii şi construirea altora noi. Întărindu-şi sentinţa categorică prin trimiteri la bunele practici din state membre ale Uniunii Europene şi din SUA, unde asemenea măsură este de uz curent!
Prin „dărâmare”, Monica Macovei înţelegând raderea clădirilor de pe suprafaţa pământului,fiindcă de distrugerea sistemului medical românesc s-au ocupat, cu sârg şi spor, Amiralul Dezastrului Naţional, Traian Băsescu, pseudo-premierul Emil Boc şi ministrul Cseke Attila.
Lăsând factorilor cu responsabilităţi în buna gestionare a sistemului sanitar naţional să analizeze şi să decidă dacă şi în ce condiţii indicaţia categorică a Monicăi Macovei poate fi pusă în act, mă rezum la următoarele două observaţii:
-1) Nu era mai cinstit dacă ultra-radicala doamnă ar fi avansat această soluţie în perioada în care Traian Băsescu, Emil Boc şi Cseke Attila închideau spital după spital, punându-i, astfel, pe medici şi pe asistenţi să o apuce pe drumurile bejeniei în căutarea unui loc de muncă şi a unui salariu pe măsura priceperii lor? Desigur, atunci eram în plină criză şi sub regimul austerităţii, dar cred că niscai fonduri pentru a construi spitale noi, la standarde europene sau internaţionale, s-ar fi găsit. Fie şi dacă ne gândim la uriaşele sume virate „cu dedicaţie specială” în anumite conturi pentru a se construi săli de sport ultra-moderne în comune cu uliţe desfundate şi bazine de înot în sate unde foarte mulţi locuitori au încă WC-ul în fundul curţii. După umila mea cunoştinţă, la acea vreme,hiper-justiţiara Monica Macovei se afla pe cai mari şi ari fi putut să spună „Stop!”acestei criminale risipe, canalizând fondurile acolo unde era nevoie să se construiască noile aşezăminte spitaliceşti. Nu a făcut-o şi, de aceea, nu pot să cred că, acum, domnia sa este cea mai îndreptăţită persoană să lanseze asemenea apocaliptice proiecte.
-2) Foarte bine, punem la pământ vechile clădiri ale spitalelor în care colcăie bacili, dar până vor fi gata cele noi unde vor fi îngrijiţi bolnavii, care, şi aşa, de foarte multe ori, stau câte doi în pat? Întrebare la care, iarăşi, Monica Macovei este datoare să ne răspundă în termeni clari. Asta, desigur, în cazul în care nu s-a gândit,până acum, să repună pe tapet „soluţia-forte” la care visa Emil Boc: „ieşirea pe cale naturală din sistem”.