Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
FMI a facut publica evaluarea aranjamentului de asistenta financiara incheiat cu Romania in 2009. Evaluarea spune ca Acordul a prevenit intrarea Romaniei intr-o corectie dezordonata a dezechilibrului extern (rezervele valutare la finele lui 2008 acopereau 88% din datoriile externe totale pe termen scurt) fiind insotit de o consolidare fiscala de amploare. Se remarca diminuarea deficitului structural al bugetului public de la 8,5% in 2008 la cca. de 3% din PIB in 2011 mentionandu-se ca ajustarea ar fi putut fi mai graduala, dar ca optiunile de corectie au fost ale autoritatilor romane. Sunt evidentiate masuri de reforma structurala (salarizare, reforma a pensiilor, piata muncii, etc) ce ar trebui sa sprijine finantele publice, competitivitatea. Nota evaluarii, implicit a propriei activitati, este pozitiva.
In iarna lui 2008/2009, un "sudden-stop', o inghetare brutala a pietelor financiare cu blocari de finantare, au creat o amenintare mare pentru o economie cu deficite externe mari si cu finantare prin indatorare crescanda, cu grad inalt de euroizare. Dar evaluarea trece sub tacere, in opinia mea, aspecte ce ar ilustra carente ale programului cu FMI.
Este vorba astfel de subestimarea iminentei aterizari fortate a economiei. Chestiunea priveste nu atat numere, intrucat peste tot in lume prognoze au fost date peste cap de criza. Dar o economie cu deficite de cont curent de doua cifre, cu indatorare externa privata foarte rapida, la scadente mici, cu orientare a investitiilor nu spre tradables (comercializabile) nu avea cum sa evite o aterizare fortata severa. Unii au facut comparatii cu Polonia amintind ponderea comertului exterior in PIB, gradul de intermediere financiara, etc. Sugerand ca daca va fi recesiune in Romania ea va fi relativ blanda. Dar Polonia avea deficite externe considerabil mai mici si nici expansiunea creditului nu avusese dinamica din Romania; si veniturile populatiei sunt mai mari. Situatia Romaniei era similara cu a tarilor baltice privind marimea deficitelor de cont curent si a bulei speculative.
In evaluare se vorbeste despre pro-ciclicitatea consolidarii fiscale. Se mentioneaza si nevoia de absorbtie a fondurilor europene ca suplimentare a resurselor bugetului public. Din nefericire, programul nu a fost construit astfel incat sa impuna utilizarea fondurilor europene ca instrument contra-ciclic considerand ajustarea fiscala neintarziabila. Este surprinzatoare precizarea din evaluare ca "avand in vedere agenda incarcata a reformelor... Acordul nu a putut sa acorde atentie directa absorbtiei fondurilor UE (p.16); suna a auto-repros, dar greu de acceptat ca justificare. Fiind membru al PE, in dialog cu oficiali ai Comisiei am subliniat functia strategica a fondurilor europene in atenuarea pro-ciclicitatii ajustarilor fiscale. Si expertilor de la FMI am exprimat acest gand in februarie 2009 (vezi articole in ZF in debutul lui 2009). Cum a fost construit, programul a neglijat, in fapt, acest aspect. Dovada este ca absorbtia de fonduri europene nu a fost prinsa drept criteriu si componenta ale Programului.
Este mult mai usor sa tai cheltuieli decat sa te ocupi de eficienta lor, de cresterea veniturilor fiscale (unde Romania este la coada UE). Abia in vara lui 2010, cand s-a operat suirea TVA la 24%, a inceput sa se vorbeasca despre fonduri europene in mod obsesiv. Insa rezultatele au ramas foarte slabe. Dar trebuie spus ca circumstantele reclamau corectii rapide, in timp ce cresterea incasarilor fiscale nu este treaba usoara tinand cont de coruptia endemica si conivente mari.
Apropos de "cheltuieli sociale' ale bugetului: ca pondere in PIB ele nu sunt mari, dar par excesive intrucat veniturile bugetului (mai ales cele fiscale) sunt mici, in principal din cauza evaziunii fiscale. O abordare mai corecta a problemei este cea care isi propune cresterea veniturilor fiscale, deoarece o parte mare din ce ce numim cheltuieli sociale inseamna investitii in capital uman si social. In domeniul educational (cat si cum se cheltuieste, calitatea procesului educational) Romania sufera de o dezinvestitie!
Intrucat Programul prevede reforme structurale, privatizari, este firesc sa te gandesti la strategia de dezvoltare economica, asa cum pare sa fie judecata de altii. Cum arata si criza din zona euro, traditionalele programe de convergenta, de dezvoltare, trimise de tari la Bruxelles contin, adesea, platitudini. FMI a facut pasi in re-evaluarea propriilor abordari (de pilda, referitor la deschiderea contului de capital), dar nu suficienti. Privatizarea poate aduce castiguri de eficienta (stopare de pierderi), dar nu inseamna strategie de dezvoltare. Nici nu este corect sa se conditioneze asistenta financiara de instrainarea unor active in domenii strategice (ex, in domeniul energetic). Sunt insa intru-totul de acord ca trebuie sa fie schimbata radical maniera de management in companiile de stat si combatuti "baietii destepti' din energie. Merita, in acest context, sa observ franchetea (chiar daca tardiva) a BERD cand examineaza vulnerabilitati in sectorul bancar cauzate de putinatatea capitalului autohton. De aceea, m-as fi asteptat ca expertii FMI sa abordeze aceasta chestiune si de ce nu, sa sprijine statul roman in demersul de capitalizare mai solida a CEC (mai cu seama ca tarile din zona euro isi ajuta bancile direct, sau indirect, inclusiv prin ce face BCE). De notat si pozitia BNR privind crearea unei entitati speciale (bad bank) pentru gestionarea activelor nonperformante astfel incat sa se diminueze nevoia de utilizare a banilor publici.
Si fiindca Acordul include reforme structurale analiza ar fi trebuit sa fie extinsa la alte domenii ale functionarii pietelor: abuzul de pozitie dominanta pe piata, practici de transfer-pricing ale unor companii internationale (ce sunt o forma de evitare a impozitelor/tax-avoidance), cum sa fie de-euroizata economia pentru a se mari eficacitatea politicii monetare, etc. Privind chestiunea de-euroizarii iarasi experti BERD, in diverse analize, ies din canoanele unei gandiri conventionale.
Nu exista in evaluare referiri la implicatii ale reformelor guvernantei in UE, in zona euro, asupra economiei romanesti. Cei de la FMI ar fi fost bine sa exprime un punct de vedere privind orizontul de timp ce ar permite Romaniei, daca ar beneficia de politici adecvate, sa inregistreze convergenta reala (castiguri de productivitate), care sa justifice aderarea la zona euro. Orizontul 2015 este o fantezie, pentru orice economist serios. In plus, nu are sens sa incerci sa locuiesti intr-o casa cu defecte de constructie mari. Raportul de evaluare mentioneaza deficite bugetare structurale ale ultimilor ani. Dar, ar trebui ca un astfel de document sa vorbeasca si despre consecinte ale unei intrari a Romaniei sub incidenta Tratatului Fiscal din 2013, daca ar avea loc. Design-ul actual al zonei euro (inclusiv Tratatul si celelalte masuri de reforma ("six pack'-ul)) face ca ea sa fie, in continuare, foarte rigida si incompleta institutional si ca politici; regimul ei este mai inflexibil decat al etalonului aur din perioada inter-belica ("catusele de aur'/golden fetters, cum le-a numit Barry Eichengreen). Disciplinarea bugetara nu echivaleaza cu o uniune fiscala si acest aspect ar trebui sa fie clar si unor oficiali romani. Raportul ar fi trebuit sa vorbeasca despre PIB-ul potential al Romaniei, cresterea potentiala ca efect al crizei si posibilitati de schimbare a modelului de dezvoltare in conditiile regulilor UE.
Citește pe Antena3.ro
