Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred, cu convingere, că reformele, legile, moţiunile, programele ar trebui să depăşească ideea fixă de a mai fi vedeta ştirilor din fiecare seară. Dacă nu au substanţă, dacă sunt făcute pe genunchi, un accident de tren le va scoate de pe ordinea de zi a televiziunilor, in 24 de ore.
Ca să fie cu adevărat de viitor, politicii romăneşti ii lipseşte probabil cel mai mult viitorul. Adică viziunea reală. De căte ori nu v-a fost dat să citiţi proiecte electorale ample, intinse pe mulţi ani, dedicate unor generaţii anume sau unor regiuni anume sau unor categorii sociale anume. Ce s-a ales de ele? Au fost puse vreodată in aplicare? Le mai ţin minte măcar cei care le-au redactat căndva?
Un exemplu mai recent şi mai dureros. Ei bine, pare că ne-am integrat in Uniunea Europeană doar ca sărbătoare, nu ca şi proces politic naţional, intins pe căteva decenii. Acum, de pildă, partidele aleargă după personalităţi mondene, cu notorietate şi nu neapărat cunoscătoare ale vieţii europene, capabile să deschidă listele in primele alegeri continentale din Romănia.
Liderii partidelor, in schimb, fug de pe liste, incercănd să nu fie nominalizaţi. Bruxelles-ul pare deja un ghetou politic, unde sunt exilaţi, in lipsă de altceva, oameni care au probleme in partidele lor sau nu au viitor in ţară. Recenta dezbatere de la televizor, dintre Lavinia Şandru şi Gigi Becali, ne-a arătat şi eventuala tematică a campaniei electorale.
Toate astea seamănă nu a integrare, ci a dezintegrare europeană.
Citind aceste rănduri m-aţi putea intreba: Oare tu n-ai fi făcut la fel? O perioadă am asistat şi am participat la astfel de aranjamente. Dar, privindu-le, am invăţat mult. In 2004, PSD nu a mai venit cu un program electoral bazat pe promisiuni fără viitor şi pe programe de dezvoltare fără acoperire. Chiar ne pregăteam să continuăm şi nu puteam să ne aşezăm singuri dinamita sub picioare. A remarcat, recent, acest lucru, puţin nefericit, chiar şi Sorin Ioniţă! Am crezut foarte serios că ceea ce am reuşit să realizăm ne face credibili in continuare, chiar dacă nu minţim, nu facem cu ochiul, nu punem degetul pe răni pentru care nu avem medicamente. Realitatea, cei 37% din electori care au votat o asemenea platformă mi-au dat dreptate. Credibilitatea politică nu se bazează niciodată pe propuneri populiste.
Cred, cu convingere, că reformele, legile, moţiunile, programele ar trebui să depăşească ideea fixă de a mai fi vedeta ştirilor din fiecare seară. Dacă nu au substanţă, dacă sunt făcute pe genunchi, un accident de tren le va scoate de pe ordinea de zi a televiziunilor, in 24 de ore. Nu poţi face politică intr-un moment esenţial al istoriei folosind imaginea de sine a unui personaj de desen animat ce poate fi ingroşat sau subţiat din creion, după bunul plac al desenatorului.
In ziua in care citiţi aceste gănduri, va fi ales noul patriarh al BOR. Biserica este un exemplu căt se poate de fericit de construcţie durabilă. Viitorul ei este, intr-o bună măsură, asigurat de trecut dar şi de lipsa oricărei precipitări in relaţia cu prezentul.
E de dorit o ortodoxie romănă in consonanţă cu marile tendinţe ale vremii. Dar sunt convins că acest lucru nu se poate face printr-un proiect schiţat pe un colţ de masă, valabil atăta vreme căt cerneala cu care a fost scris nu a apucat să se usuce. Sistemul politic şi cel bisericesc diferă şi nu trebuie să se intersecteze. Dar mi-ar plăcea ca omul politic să inveţe ceva din construcţia lentă şi incăpăţănată a slujitorului bisericii. Poţi avea viziune şi intr-o epocă dominată de televiziune.
Citește pe Antena3.ro
