Faţa

Cănd nu mai pridideşte cu treaba, domnului Chiriloiu ii cade pur şi simplu faţa. Are o mutră de om care se duce la spănzurătoare. Domnului Chiriloiu afacerile ii merg bine. Uneori nu mai dovedeşte cu strănsul banilor, şi atunci faţa lui, a naibii faţă!, seamănă cu a unuia care trebuie să dea bani. Aşa sunt unii, le plăngi de milă, dar, cănd ii intrebi ce li s-a intămplat, iţi răspund ca şi cum i-ai trezit din somn: Ce să mi se intămple? Nimic. Mi-e foarte bine! Chiar bine de tot.

S-ar putea spune că faţa domnului Chiriloiu are o viaţă a ei, diferită de a persoanei. Intr-una din dimineţile cănd a decis să mai meargă şi pe jos, ca să-şi pună muşchii in mişcare, faţa domnului Chiriloiu arăta, ca să spunem lucrurilor pe nume, ca dracu’. Puteai să juri că nu se duce să ia bani din cinci locuri, ci la cinci inmormăntări de-ale lui. In drum, domnul Chiriloiu e oprit intăi de un ins mărunt,
transpirat şi negricios, căruia chipul omului de afaceri ii pare insuportabil de trist. Domnului Chiriloiu ii trebuie un timp ca să inţeleagă care-i treaba. Lasă, bre, ii spune mititelul, că trece toate. Şi ce dacă alţi-s bogaţi... Face şi ei cancere. Ce, crezi că-s fericiţi? Ia-o mai uşor, bre, nu mai fi aşa amărăt, că vin şi zile mai bune. Hai, capu’ sus. Să te văd zămbind!

O stradă mai incolo, un cerşetor ii face semn să se apropie. Pănă să bage domnul Chiriloiu măna in buzunar ca să-i dea omului căţiva lei, se trezeşte că acesta i-a şi umplut pumnul cu mărunţiş. Ia de aici, să ai ce duce acasă, ii şopteşte complice milogul, şi nu mai face mutra asta, că sperii lumea. Azi n-ai, măine o să ai. Asta-i viaţa! Ce, crezi că eu n-am trecut prin ce treci tu? Dacă vrei, te las să cerşeşti niţel mai incolo, numai să nu te mai văd atăt de prăbuşit.

De ruşine, domnul Chiriloiu ia mărunţişul şi schiţează un zămbet. Mai bine nu l-ar fi schiţat. Mai ruman, ii spune un turc care vinde chebab, tu tare supărat. Cine supărat tare la tine? Tu supărat de foame. Ia de la turcu chebab. Allah e mare. Allah vede la tine şi măine găseşte serviciu la tine. Domnul Chiriloiu nu mai inţelege nimic. Dacă se mai opreşte din drum ratează intălnirile, pierde o groază de bani. Orice bancher care i-ar vedea faţa ar şti căt riscă să piardă. Căci asta scrie pe fruntea domnului Chiriloiu: bani, bani, bani.

Citește pe Antena3.ro

Momentul în care un munte se prăbuşeşte şi un zăcământ de cupru iese la suprafață

Numai că oamenii care-l opresc ca să-l ajute şi să-i spună o vorbă bună nu ştiu să citească. Ei se uită la faţa persoanei. Iar faţa domnului Chiriloiu spune că n-ar fi trebuit să plece de acasă pe jos. Inapoi n-are cum să se intoarcă. Taxiurile sunt toate pline şi nu opresc, iar lumea incepe să se adune in jurul lui ca la mort. Nu vedeţi ce faţă are, strigă o femeie cu doi copii in braţe şi cu unul de mănă, să cheme careva salvarea. Asta nu-i faţă de ieşit pe stradă. Stai acasă, omule, iţi iei medicamentele, nu umbli să sperii oamenii.

Un binevoitor ii pune domnului Chiriloiu o oglindă sub nas să vadă dacă mai respiră. Ce oameni ciudaţi, işi spune domnul Chiriloiu privindu-şi faţa, ce-or fi găsit la ea? Domnul Chiriloiu are toate motivele să se mire. Doar e faţa lui obişnuită cănd se duce să adune bani de la datornici.