Cea mai mare luptă tăcută a vremurilor noastre. Biosfera e bolnavă. Pământul e un organism infectat. Dezastrele sunt o poveste complexă a omenirii. Am uitat că celula, celula aceea iniţială, este parola a tot ceea ce suntem noi astăzi. Frazele tocmai înşiruite nu îmi aparţin, ci constituie o foarte scurtă spicuire din documentarele perindate zilele acestea pe la diverse posturi tv.
Documentarele erau în ton cu norul, bineînţeles. Binecunoscutul nor - deja e vedetă, nici nu mai are rost să-i menţionăm provenienţa şi compoziţia - a devenit subiect la modă. Şi prilej de statusuri creative pe facebook, iar în acest sens nu îmi rămâne decât să felicit o editură (nu dăm nume) care a postat zilele trecute următoarele: "Vine norul în week-end, ce bine, vom sta în casă şi vom citi mai mult!". Frumos pariu cu norul...
"Trebuie să învăţăm să respirăm altfel, să conştientizăm că floarea pe care o vedem acum, mâine va fi o «specie» pierdută." Conştientizez, fără să vreau, o minunată floare de portocal, albă, puternic parfumată. "Noi toţi am ajuns aici, pe Pământ, cu 15 minute înainte de miezul nopţii", şopteşte un savant pe National Geographic, şi fraza lui mă topeşte de atâta poezie în toţi norii lumii. Apare un alt savant: "Mintea umană este cheia supravieţuirii noastre".
Aş vrea să-l pup, deoarece tocmai îmi venea să pariez pe floarea de portocal că vom supra-vieţui... aproape toţi. Week-end plăcut, oameni buni, şi nu lăsaţi ca viaţa să vă fie înnorată!