Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muierile politice, spre deosebire de alte urmaşe ale Evei, au un harţag special când se încontrează, harţag care le deosebeşte de ţâfna chivuţelor de cartier. Alea se păruiesc la propriu. Nu că n-ar face-o şi muierile politice. Duşmăniile dintre ele, plecate de la bâzdâcuri mărunte şi, mai multe, de la interese uriaşe, s-ar putea lăsa şi ele cu scărmănări de coafură, dar înaltele doamne când îşi dau cu poşeta în cap, pun în gest o încărcătură intelectuală şi un argument patriotic. Totul trebuie înmuiat politic, iar o scuipătură între bigudiuri trebuie distilată în parfumul interesului pentru popor. Citesc, chiar într-o ştire AMPress, că doamna Macovei, scuturată de revelaţia unei neconcordanţe, ca o raţă care, ieşită din baltă, dă cu înotătoarea de ţărână şi vede că ţărâna nu e udă, s-a exprimat împotriva candidaturii la următoarele trieri parlamentare a colegei sale Udrea. Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o! Cică strică imaginea, trage în jos celelalte coafuri, n-are priză la gicuţii autohtoni şi e bine să stea acasă. Udrea nu prea stă acasă, îşi înfoaie jupoanele prin parohia lui Pinalti unde, ca ministresă, a deşertat vagoane de gologani şi, obrăznicia obrăzniciilor, îl mai consiliază şi pe demis, la Cotroceni, ca de obicei noaptea târziu când planurile politice se arată nude, lipsite de ceţurile de peste zi. Şi de ce-i produce mâncărimi doamnei Macovei acest subiect? Udrea îşi are un loc bine culcuşit în viaţa locatarului din Deal. L-aş iubi pe Traian Băsescu, din care de altfel se şi trage, deci îi e tată, şi dacă n-ar mai fi preşedinte, a declarat de pe o scenă, buzoianca, în aplauzele emoţionate ale pedeliştilor, convinşi că filmul cu aplauze ajunge la Zeus şi e jale dacă eşti văzut că nu dai tare din mâini. L-aş iubi şi dacă… Ce vrea Macovei? De unde curajul şi de unde înverşunarea de chivuţă bruxellesă? O fi, opinează un corespondent, geloasă! Amintiţi-vă că Macovei a început să se bage de la o vreme sub castronul fierbinte al coafezei, se dă cu briantină şi circulă bârfa că se spală pe cap. De curând s-a arătat fotografilor – ho, nu săriţi, n-a pozat goală, asta ne mai lipsea! – ci învelită lung, cu eleganţe îndreptate de stilişti, îmbrobodită cinematografic sub bărbie, cu o mână îndoită feciorelnic pe piept. Doamna Macovei şi-a schimbat stilul sufletesc şi pune preţ pe săpun. Doamna Macovei, pentru a confirma o revoluţie personală, a provocat-o la duel pe Udrea, cea care, înainte de a se ofili vizibil, trecea drept cea mai ispititoare feminină de la Curte, adevăr trâmbiţat chiar de beneficiarul vecinătăţii ei optimiste.
Macovei, care a devenit ambasadorul de taină al demisului, autoarea teoriei loviturii de stat date nu cu tancul, ci cu Parlamentul, se vrea repoziţionată la Cotroceni. De acolo au plecat cu fulgi şi fulgere Săftoaica, Anca Boagiu, dame care au trecut cândva ca un tren accelerat prin gara frumuseţii. Dar Macovei? Să vrea Macovei un privilegiu sufletesc? Să zică şi despre ea demisul "m-am săturat de murături în preajmă, iată şi femei frumoase care îmi aduc optimism"? Vizitele la coafor şi excluderea Elenei Udrea din Parlament mă bagă la bănuială.
