Gambitul este o strategie din jocul de șah care include un sacrificiu material pentru o poziție viitoare avantajoasă. Analiștii americani de la Stratfor prezintă recentul incident din Marea Azov în această cheie. Ucraina a forțat o pătrundere prin strâmtoarea Kerci pentru a sonda reacția Rusiei. Forțele de securitate rusești au „mușcat” nada, sechestrarea navelor și echipajelor ucrainene devenind suport pentru următorii pași previzibili în avantajul Ucrainei. Întâlnirea Trump-Putin de la G-20 este sub semnul întrebării și sunt posibile noi sancțiuni. O apropiere a SUA de Rusia devine o amenințare pentru planurile de recuperare a zonelor ocupate de Rusia (Crimeea și Donețk), pragmatismul președintelui american deschizând poarta spre o cvasirecunoaștere a situației din teren în avantajul Kremlinului. Deja Ucraina este iritată de pozițiile unor lideri europeni care cer ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, așa încât, incidentul recent îi oferă prilejul să-și marcheze poziția intransigentă și să solicite justificat ajutor militar suplimentar din partea NATO și condiții mai bune în acordul cu FMI. În plan intern, Poroșenko, după declararea legii marțiale, poate amâna alegerile prezidențiale din 2019, sondajele arătându-l cu șanse mai mici de realegere. Opoziția de la Kiev reclamă și restrângerea unor drepturi democratice și control strict al corespondenței și opiniilor prin aplicarea legii marțiale. Un conflict militar cu Rusia nu poate fi susținut de Ucraina nici terestru, nici în Marea Neagră. Stratfor prezintă raportul de forțe navale din Marea Neagră: Ucraina - 66 de nave și 11 mii de militari; Rusia – 2.800 de nave și 25 mii trupe.
Pentru România, distanța de doar câteva sute de mile față de principala bază a flotei ruse a Mării Negre de la Sevastopol, reprezintă punctul cel mai sensibil de apărare din Est. Desigur că apartenența la NATO ne ferește de situația de vulnerabilitate a Ucrainei. Prioritatea de modernizare a forțelor navale trebuie nu doar afirmată, ci şi susținută. Confuzia care domnește în programul de corvete și mișcările de la Ministerul Apărării nu pot fi separate. Miza celor 1,6 miliarde de euro ai acestui program să anuleze condițiile economice ale achiziției publice? NATO va superviza contractul amânat de la București, corelându-l cu planurile de sprijin pentru Ucraina sau îl va lăsa la mâna intereselor politice locale?