Geopolitica fortei

Dupa aproape un deceniu petrecut sau urmarind evenimentele din Orientul Mijlociu se poate constata ca imaginatia anilor ’80 ar fi fost saraca daca ar fi incercat sa gandeasca la ce se intampla astazi in aceasta regiune. Zambetul infatuat al lui Saddam Husein , de forta petrolului, la primirea unei delegatii romane, avea sa fie amplificat in primele zile a invaziei Kuweitului de ideia nemuririi Irakului .

  Iata unde s-a ajuns, un stat afla in pragul dezintegrarii isi cauta disperat solutiile supravietuirii. Se poate vorbi de un paradox al situatiei daca am revedea miliardele de dolari aruncati de SUA penru faurirea unui stat modern irakian.Situatia din zona,  obliga insa , la o analiza a luciditatii impusa de drama Orientului  si nu numai .

 “ Primavara Araba “ nu a trezit regiunea ci a creat iluzii occidentale ca vom asista la nasterea unei lumi  democratice.Idealurile Primaverii au sfarsit sub praful desertului iar dezintegrarea araba a inceput sa capete forme concrete.

Libia a inceput sa nu mai existe , Egiptul a revenit la forme autoritare iar Tunisia traieste sub spaima atentatelor care favorizeaza destabilizarea economica si politica .Daca totul s-ar fi oprit aici, ar fi existat sansa  (discutabila ) analizei fenomenului, dar ce a urmat a depasit orice intelegere rationala. Irakul este ocupat de ISIS dupa ce a fost ocupat de fortele” aliate “( fara folos) ,Siria se “ pregateste “ pentru decupare de catre acelasi ISIS , Occidentul creaza zone de protectie, pentru cine se cunoaste mai putin , restul supravietuitorilor se afla in si spre Europa .

Cea mai “spectaculoasa” prezenta in zona o are fara indoiala Rusia, care sub zambetul nevionovat( fortat ) al lui Putin de la ONU, a inceput protectia bazei militare de la Tartus si a zonei in “ interesul pacii si stabilitatii “.Ce avem acum ? Constatarea amara ca eforturile Occidentului pentru dobararea regimurilor politice din aceste tari au luat calea spre alte parti ale regiunii cu consecinte greu de evaluat . Suniti din Arabia Saudita si siitii din Iran  folosesc aceasta stare din Orientul Mijlociu pentru reasezarea lucrurilor dupa percepte ale religiei islamice create dupa ei.

 Fluxul de imigranti spre Europa a dat un semnal de alarma serios , tratat de Uniunea Europeana in stilul caracteristic , adica neputincios si nepasator . Sesiunea actuala a ONU, era o sansa pentru seriozitate, a fost pierduta . Au ramas asigurarile si povetile din discursul presedintelui american adresate  tuturor si framantarile de pe fata lui Putin care fizic era la New York iar gandurile la bombardamentele din Siria.Fara sa vrem, ne intoarcem la aprecierea laureatului premiului Nobel pentru Economie, Nouriel Roubini care sublinia ca “ lumea ar face bine sa nu subestimeze puterea si  importanta geopolitica a Orientului Mijlociu”