De când Regele Mihai a fost personaj principal de ziua Armatei Române, se pune, la modul isteric aş spune eu, dar mă abţin, problema monarhiei şi a felului în care ea tutelează ţara asta. Indiferent de opţiunea pe care o manifestă în public, pro sau contra regalităţii, toţi protagoniştii abordează, caricatural, o mioritică resemnare. Toţi sunt înţelepţi şi mai ales, concilianţi! Râcâind, niţel, ("cu unghia de la mâna stângă”, vorba lui Tudor Arghezi) serenitatea asta afişată, culmea!, extrem de ostentativ, dai peste nişte personaje încrâncenate.
Ar trebui să spun acum, din nou, că de când este Traian Băsescu preşedintele României ne-am întors la starea de isterie politică de la începutul anilor nouăzeci. În ziua lansării candidaţilor ARD, coincidenţă sau nu, Cel de-a Doua Oară Reinstalat, a găsit răgazul să răspundă celor care l-au felicitat de ziua lui, o mulţime înfierbântată, entuziastă, după cum reiese din postarea cu pricina. Ocazie cu care sărbătoritul a zis că "a tăcut puţin” da’ că "o să vedem noi în curând”. Mie asta îmi sună a ameninţare. Păi, aşa se comportă un preşedinte de ţară membră a UE, domnule Băsescu?!
Cât a fost Cabinetul Tăriceanu mahalaua politică dâmboviţeană era subiect de Discovery. Când ne-au biruit facturile, în loc să ne refugiem fie într-o muncă frenetică, fie în isihasm, am început travaliul odios de a ne exhiba frustrările. Am un exemplu la îndemână, adus în actualitate de manifestarea organizată la Operă de ARD. ARD "este cea mai bună alianţă din istoria României(...) pentru că este o asociaţie a patrioţilor(?) care vrea ca România să arate cum trebuie(???)”. Şi cum trebuie să arate România, oare cum vrea Merkel-Barroso sau cum vrea majoritatea românilor, domnule Ungureanu? N-am reuşit să dibuiesc reacţia excesiv de inteligentului şi mult preacultului MRU în faţa populismului expandat din programul de guvernare: bani la tot poporu’! Păi, aşa negociarăm cu FMI, aşa ne ţinem cuvântul în faţa lui Merkel-Barroso?
Ecaterina Andronescu a zis că va promulga Bacalaureatul Profesional prin Ordonanţă de Urgenţă pentru că prin procedura parlamentară ar dura prea mult şi este inuman să te joci cu nervii unor oameni. Despre ce vorba? Despre nişte făpturi ca şi noi, pe care ori nu-i prea duce capu’, ori n-au chef de şcoală. Dar care, cum-necum, vai mama/tata lor, au gătat doişpe clase. Ca la Rovine. Care cu arme, cu arme, care nu, cu furci şi topoare. De unde atâta ură, de unde atâta pornire împotriva lor?... Bre: unele fiinţe născute din femeie, dacă sunt puse faţă-n faţă cu o foaie de hârtie şi nişte subiecte nu fac faţă (sic). Traian Băsescu, fii de acord cu mine şi nu mai trimite legea înapoi: ăstora, cine ştie?, dacă le pui ciocanu-n mână, sau tava, ies tinichigii ori ospătari meseriaşi. Lasă-i şi pe ei să-şi bucure gagicile/gagiii, să găsească încă un motiv pentru o beţie crâncenă. Oricum vor popula şi ei spaţiul ţării ăsteia, alături de specimenele care deja fac parte din existenţa noastră, ca o boală incurabilă. Şi oricum, alături de aceştia vor continua să existe nişte anticorpi, invizibili cu ochiul liber, ascunşi în garsoniere insalubre şi apartamente puchinoase, care secretă inteligenţă şi bun simţ. Şi pe care Gitenstein de România nu-i sesizează atunci când spune că îi e frică de faptul că alegerile din 9 decembrie ar putea dezbina poporul român şi că alegerea Procurorului General şi a şefului DNA poate influenţa parteneriatul strategic dintre România şi SUA. Regele Ferdinad, Cel Loial, a luptat împotriva patriei-mumă pentru a servi interesele ţării ăsteia. Gitenstein de România ne priveşte ca pe nişte rataţi care n-au avut ocazia să emigreze-n state.