Gorbaciovii fotbalului devin ameninţători

Campionatul primei divizii are ceva din virtuţile economiei planificate şi a cincinalelor care ne-au măsurat trăirea în comunism.

Nu contează ce şi cum produci, nu contează cât de proastă şi inutilă îţi este întreprinderea, nu contează că dai vântul la deal fără nici un folos. Important este să fii acolo în întrecere, acolo unde oricare dintre cioflingari poate fi considerat de toată fala pentru simplul fapt că raportează, chiar şi mincinos, sarcină îndeplinită. De ultima etapă a campionatului nu atârnă nici o amintire mai acătării. Doar meciuri urâte, fotbal de proastă calitate, scandaluri şi afişare nesimţită a mitocăniei. Neîmplinirile nu afectează însă capacitatea clasamentului de a înghiţi rezultat după rezultat, nu afectează capacitatea clasamentului de a se întrema către forma sa finală. Numai că de această dată liniştea pare să fie a echipelor care se salvează prin retrogradare. Ocuparea locurilor fruntaşe are încărcătura unei condamnări. Echipele care vor obţine mandate europene se vor încărca de doamne-ajută.

În urmă cu mai bine de două decenii, Gorbaciov a vizitat România. A folosit prilejul pentru a-l avertiza pe Ceauşescu asupra faptului că România reprezintă cea mai jegoasă vitrină a lagărului şi i-a recomandat micului dictator unele schimbări. Avertismentul nu a fost luat în serios şi atunci puternicul Mihail a pus la cale înlăturarea celui neascultător. Fotbalul are şi el gorbaciovii lui, gorbaciovi care vizitează tot mai des România. Aceste vizite, deocamdată protocolare, pot căpăta la un moment dat caracter oficial şi invitaţii noştri pot constata astfel cât de jegoasă este vitrina fotbalului românesc şi ce urât dă ea în Europa. Avertismentele lansate deocamdată din afară pot fi întărite şi la faţa locului. Dacă ele vor fi ignorate ne putem aştepta la o marginalizare severă a fotbalului românesc. Metodele de materializare a unei astfel de decizii sunt subtile şi eficiente, iar materializarea în sine produce efecte durabile.

Nu mă aştept ca nătărăii hârjoanei interne, fie ei şefi de cluburi sau şefi de găşti, să priceapă ceva din acest mesaj. Nu cred că sunt ei capabili să dea dimensiune exactă pericolului care ne pândeşte. Singura şansă, dar şi ea destul de palidă, ar fi aceea ca o parte dintre federalii înşurubaţi prin dregătoriile de la UEFA să poată învinge inerţia şi să-şi identifice mai degrabă interesele personale cu o carieră europeană decât cu apartenenţa la mizeriile autohtone. Altfel, campionatul primei ligi va rămâne, aşa după cum spunea Cristi Pustai, un campionat al milionarilor şi al miliardarilor, un campionat al ministerelor şi al guvernului, un campionat dominat de copiile multiplicate ale lui Jenel şi Romel. Profesorul de matematică şi-a ieşit din fire. Pe el îl cred şi îi dau dreptate.