A venit și ziua de care ne-a fost frică: un val de refugiați format din doi cetățeni afgani a ocolit greșit marele gard unguresc și a lovit România, la Beba Veche. Aflând unde au ajuns, cei doi au început să plângă, implorând să fie aruncați înapoi peste graniță. Succesul românesc este acum verificat și total.
Poate că eșantionul de doi refugiați nu este reprezentativ, dar Afganistanul spune totul. Oamenii ăștia vin dintr-o țară în care parlamentul le-a sărit în aer ultima dată acum trei luni, iar riscul de a-ți lua o rachetă în cap e mai mare decât de a te trage curentul.
România a demonstrat astăzi că nu e nevoie să construiești garduri (la noi, doar licitațiile și arestările ar dura toată criza) pentru a rezolva problema refugiaților. Este necesar, însă, ca guvernările să fie de o prostie pe care te poți bizui, să dea în gropi fără greșeală. Numai așa poți obține o sărăcie solidă, de care să se audă printre bombe și la Kabul.