Hai Basescu! Hai Patriciu!

Intr-o tara ca Romania, cu o coruptie endemica, libertatea opiniei e vorba goala. Opinia suporta cam acelasi tratament ca si banul, fiindca are un pret si poate fi orientata.

Un om cinstit, care crede in libertatea cuvantului, in vreme ce-n jurul lui acesta se vinde si se cumpara mai bine decat marfurile de lux, isi frange curand gatul. De regula, fara sa stie care-i cauza.

Iata, bunaoara, afacerea Patriciu. Cine are petrolul are puterea. Pentru petrol, americanii o tin tot in razboaie. Petromidia lui Patriciu nu e doar povestea lui, ci a unei armate de oameni bogati sau pe cale de a se imbogati. Deci, foarte influenti. Eu, cetateanul, e sanatos sa am pareri despre proces doar in discutiile cu familia si cu cateva persoane, despre care sunt sigur ca n-au un interes ascuns ori vadit in petrolul liberalului. Nu pentru c-as fi las. Pur si simplu din bun-simt. Eu, cetateanul, si chiar eu, gazetarul, nu cunosc si n-o sa ghicesc niciodata dedesubturile complete ale problemei. Nu-s partas la nici un castig. Dar la pierdere voi fi oricum, deoarece, daca dai intr-unul, tipa doi. In situatia unor afaceri pornite cu scandalul in coada, gazetarul, care isi baga nasul neinvitat, e primul care stie cat il costa operatia de transplant de nas. Banii petrolului n-au culoare politica. Un presedinte si un guvern, care n-au controlul banilor din petrol, nu conduc deloc tara. Se poate spune ca lupta si ei, pe durata mandatului, pentru o participare mai mare la guvernare. Al doilea motiv, pentru care pana si cel mai mare gazetar, cand are pareri despre Patriciu si Justitie, e mic, priveste dimensiunea reala a scandalului. Nici o afacere gigantica in petrol n-are cum sa fie suta la suta nationala. Cine-i pronunta apasat numele lui Patriciu ori e prost, ori ii ignora din oficiu pe cei doi vicepresedinti yankey de la Petromidia si Puterea cea Mare din spatele acestora. Dreptatea, in procesul Patriciu urmeaza cam aceeasi soarta cu dreptatea din procesul Teo Peter. Nu-i vorba, cum spuneam, nici de lasitate si nici de un exces de scepticism. E vorba de o definitie romaneasca a libertatii de opinie, intr-o epoca marcata de coruptie generalizata. Esti liber sa spui ce poftesti, dar e corect sa ai si intelepciunea sa poftesti doar ce foloseste.

Palavragim intens despre Revolutia Romana, ca de un fapt care s-a dus. In realitate, intr-o seama de domenii ale vietii economice si sociale revolutia abia acum daca incepe. Justitia e in plina revolutie. Petrolul, si el, a deschis cateva fronturi. Mass-media se scutura, draga de ea, de cate un jug, ca sa-si dea seama ca-si baga gatul in altul mai mare, mirosind imbietor a petrol. Procesul petrolului, botezat "in fals" Patriciu, cand de fapt ar trebui sa se cheme ca un pomelnic dintr-o familie domnitoare, intinsa pe cateva generatii si cateva imperii, e un meci decisiv intre Putere si Putere. Libertatea opiniei e reala si eficienta in masura in care e reala si eficienta strigarea unui fan la fotbal de la tribuna a doua. Fanul striga: "Hai Basescu!", dar ce se aude, prin insumarea strigarilor in afara stadionului, e "Hai Patriciu!".

Mersi de asa libertate. Mersi si de asa tara.