HARAKIRI mioritic?

Mă încearcă un amestec de furie, uimire, scârbă, îngrijorare, nedumerire, saturaţie. Toate au legătură cu recenta avalanşă de „informaţii şi ştiri”, care vin din toate părţile, cu o frecvenţă deranjantă şi deloc străină de obiectivul manipulării. Acţiune ca la carte: creezi diversiuni, abaţi atenţia şi între timp îţi urmezi mai departe planul. Şi funcţionează de minune pentru că suntem neam de cârcotaşi şi contestatari, mereu nemulţumiţi. Până aici, poate nimic nou. Doar că de mult timp intoxicarea nu a mai îmbrăcat forme atât de multiple şi diversificate. Unii atacă furibunzi SMURD-ul şi pe Arafat, alţii îi atacă pe medici şi vorbesc despre cadavre dosite. Alţii, care în viaţă lor n-au mişcat un deget pentru nimeni, atacă fundaţiile care s-au implicat enorm în sprijinirea victimele de la Colectiv. Sunt şi mulţi conspiraţionişti: unii spuna că Cioloş e agent străin şi că lucrează pentru „alţii”, unii îl taie în continuare pe Ponta în mii de bucăţele, alţii se ceartă şi se contestă prin pieţe, nici Iohannis, nici serviciile nu scapă, nici nu mai ştii cine pe cine controlează, comandă sau deserveşte. Se oferă soluţii pentru probleme care abia urmează a fi create, iar mulţi văd semnele şi indiciile complotului peste tot, interpretând orice. Devălmăşie şi haos perfect. De manual. Sper că ceaţa asta înecăcioasă se va ridica în curând şi că ne vom lămuri cum stau lucrurile de fapt. Dar până atunci, în loc să fim precum nişte bureţi uscaţi care absorb orice scuipat al bolnavilor de scenarită, ar trebui să învăţăm să nu mai rezumăm totul doar la corupţia unor politicieni viciaţi. Trebuie să adăugăm pe lista neagră şi neglijenţa, nepăsarea, naivitatea şi falsitatea. A lor, a noastră, a tuturor. Nu alţii din afară ne fac rău, ci noi înşine.