Mazăre a căzut ca un om mare, în mijloc de cârciumă, luându-i dârz la mişto pe procurorii anticorupţie. Nici nu te puteai aştepta la altceva de la un Che Guevara (dar cu mai multe gagici), care a reuşit să mute în nordul Constanţei polul fiţelor din România, în timp ce pătura cea mai săracă îl vota la disperare. Un Che care nu se fereşte să facă politică de stânga cu manechine pe genunchi şi vacanţele de bugetar în Madagascar.
Normal că gherila din cartierul de tablă pe care l-a ctitorit personal s-a răsculat aflând pentru ce i l-a răpit Anticorupţia, adică pentru 200 de nenorocite de mii de euro. Păi, oamenii ăştia l-au reales de două ori când avea în cârcă un dosar de 100 de milioane. Neştiute sunt căile Codului Penal, mai ales în sezon de masacru electoral, deci e păcat să te pierzi în “indicii temeinice” şi aliniate raportate la articole despre şpăgi de acum trei ani. Partizanii lui Mazăre se ghidează după codul deontologic strămoşesc al administraţiei distruse de şpagă: Bă, să fure, dar să ne dea şi nouă ceva. Şi le-a dat. Restul sunt detalii.
Chiar: oare ce-a făcut DNA-ul nouă ceasuri acasă la Mazăre? Vreau să zic – are Mazăre aşa dihanie de casă, de i-au căutat prin locuinţă locuinţe sociale? Sau procurorii au ridicat percheziţia pe culmile artei şi taie saltele cu migală de chirurg tibetan operând un suspect de Dalai Lama?