Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ninge puţin. Şi neconvingător. Parcă şi natura îşi croieşte capriciile dintr-un buget peltic. Am impresia unei ierni obosite şi fără chef de poveste. Sau poate că suntem noi sechestraţi în orizonturi tot mai înguste. Poate că trăim într-o realitate a cărei încercănare refuză chiar şi dulcile amăgiri. Dar nu este cazul să cădem în capcana lamentărilor patetice. Fiindcă astfel am deveni doar nişte umile slugi ale răului. Câtă vreme mai este loc de schimbare, n-avem decât să înfruntăm necazurile vremelnice. Ştiu că prostia nu are leac. Dar proştii pot fi lăsaţi fără volan, adică fără jucăria lor preferată.
Lumea fotbalului a petrecut finalul anului trecut în paranghelii de un penibil impecabil. Dacă din îngăduinţă exagerată sau prostie temeinică ai fi acceptat minciuna de pe catafalcul lui 2010, puteai crede că fotbalul nostru geme de performanţă. Cel mai jenant sezon al „fluieraşilor” a fost sărbătorit cu mare tupeu de Vasile Avram. Gala arbitrajului, organizată în premieră, l-a virusat şi pe preşedintele Ligii. Fiindcă aşa e ea, asta, cum îi zice?, iniţiativa... E molipsitoare. Capabilul domn Dragomir nu putea rămâne mai puţin nuntaş decât tuşierul Avram. Astfel ne-am pricopsit şi cu o gală a LPF. Avram a folosit prilejul galei pentru a-şi scoate odraslele la bal. Dragomir, în schimb, şi-a premiat interesele.
Asumarea unor astfel de gesturi îi priveşte direct şi personal pe cei doi. Chiar şi în cazul în care asumarea ar deveni totuna cu asomarea. Mârşav mi se pare însă faptul că premierea unor repetenţi a fost aşezată strategic lângă premierea unor oameni cu merite autentice. Pentru ca astfel girul laureaţilor autentici să escamoteze, pe cât posibil, impostura. Dincolo de orice amestecătură rămâne însă fapta care-i carcaterizează pe făptaşi. Şi mai rămâne convingerea că cei care au tupeul să facă sărbătoare din dezastru nu vor fi capabili niciodată de ceva bun. Singura şansă rămâne aceea de a lăsa astfel de indivizi, aşa cum spuneam, fără jucăria lor preferată. Fără volan!
Serbările şi zorzoanele lui 2010 intră în inventarul pasiv al fotbalului. 2011 îşi creează contur din promisiuni şi fapta concretă. Prioritare pe ordinea de zi sunt transferurile. Ceea ce se întâmplă nu anunţă însă nimic bun. Marile promisiuni se topesc în fapte mărunte.
Multele milioane de euro nu intră în contul Stelei pentru că Stancu rămâne pe loc. Nici forfota marilor cluburi ale Europei nu i-au tulburat vacanţa lui Torje. Steaua, în schimb, se vrea mai puternică prin reactivarea lui Dică. Dinamo se vrea mai puternică prin disponibilizarea lui Marius Nicolae. Şi, uite aşa, iarna pare să nu mai aibă chef de poveste.
