Cand scrii la ziar sau apari la televizor, multi oameni se simt partasi la munca ta. Ceea ce e bine. De fapt, chiar sunt partasi. Fara cumparatori, negustorii se lasa de meserie. Unii cititori sau telespectatori merg mai departe cu implicarea si vin cu idei. Ceea ce e foarte bine. Ideile sunt ca graul. Toti taranii seamana grau, insa numai la cativa hambarul e plin tot anul si painea creste mare. Ideile oamenilor care te opresc pe strada sa ti le ofere pot fi minunate, si totusi tu sa nu fii cel mai rodnic ogor. E ca in dragoste: pentru idei e nevoie de cel putin doi. Si tot ca in dragoste, ruptura se intampla din te miri ce. Tin minte toate fetele pe care le-am iubit, dar nici unul din motivele pentru care ne-am despartit. Greul vine mai ales de la cei care, la randul lor, se ocupa cu ideile. Par foarte bucurosi ca pot sa-ti spuna ce idee tocmai le-a trecut prin cap. Si, in acelasi timp, nelinistiti ca le-ai putea-o fura. Ideea amicului care m-a abordat sa-mi spuna ce i-a trecut lui prin cap era ca, uitandu-te atent la persoanele din jur, poti ghici muzica preferata a fiecareia. Care persoana e mare iubitoare de manele, care de Gica Petrescu si care de Vivaldi. Un vechi proverb spune ca tot ce ti-e scris in frunte ti-e pus. Mergand mai departe cu ideea, inseamna ca scrie pe fruntea noastra ce muzica ascultam, ce mancare ne place si ce fel de prieteni avem. Scrie tot. Ideea amicului - ca poti ghici genul de muzica agreat de un om dupa infatisarea lui - nu era tocmai noua. Candva, ea a avut un autor, dar azi ideea pluteste, ca sa zicem asa, in aer.
Citește pe Antena3.ro