Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Epidemia în care înotăm ca în piscina fără apă deschide și dezbateri ideologice intense. Timpul pentru reflexie, extins de izolare și munca la domiciliu, invită atât la evaluarea destinelor individuale, cât și la integrarea socială, prin instituții naționale și alianțe. În momentele de criză fiecare dă examene, chiar fără să știe, notările sunt făcute de apropiații din familie, de vecini, comunitate șamd, urcând pe scară până la mărimile lumii și instituțiile globale. Adepții liberalismului văd că salvarea vine de la statul intervenționist; ei lasă deoparte principiile și cer cu vehemență ajutoare, doresc un stat puternic în stare să asigure credite, subvenții, apărarea fermă a ordinii. Socialiștii, pentru care politicile sociale sunt „biblia”, cer reluarea lucrului, revenirea la investiția făcută de capitalist în fabrica în care altul este proprietar. Mii de români din clasa muncitoare se duc buluc să intre la stăpân, fie el că este fermier german sau pensionară din Austria, renunțând la ajutorul social din țară. Așadar, pandemia face o osmoză în care coabitează simultan și capitalismul, și socialismul, oamenii fiind dispuși să le accepte și să le valorifice pragmatic avantajele. Comportametul marilor companii și al statelor este similar cu al individului forjat de restricțiile coronavirus. Firmele cer ajutorul statului, propun guvernului măsuri tipic socialiste în contrapartida banilor publici: naționalizarea parțială a propriilor companii. La rândul lor, guvernele cer de la Uniunea Europeană eliberarea unor fonduri substanțiale, folosirea Băncii Central Europene să cumpere datoriile de stat fără restricțiile deficitului bugetar.
Ce va fi după ce trece pandemia? Se va reveni în matca regulilor care dirjau coportametele și legile valabile până în martie 2020 sau înglobăm experiența la care am fost supuși de frica virusului? Probabil că vom reține avantajul izolării prin creșterea solidarității și al respectului sporit pentru medicină și slujitorii ei. De asemenea, vom aprecia rolul instituțiilor democratice de control care au funcționat pentru a frâna excesele autoritariste pe timpul stării de urgență. Curtea Constituțională și Avocatul Poporului, cu efective reduse, au putut suplini rolul de control al Parlamantului ignorat de Administrația prezidențială și Guvern. Nu întâmplător, instituțiile de forță și-au dirijat aparatul de propagandă împotriva CCR și a Ombudsmanului.
Deși ne-am închis granițele, nimeni nu a pus la îndoială aparteneța la UE și la Alianța militară din care facem parte. Europa rămâne „un continet deschis, dar și un continent cu ochii deschiși”, așa cum cer foști înalți funcționari la Bruxelles șefei Comisiei, Ursula von der Leyen. Semnificația mesajului este clară: UE trebuie să-și întărească poziția în concurența de lungă durată și tot mai aspră dintre Statele Unite și China. Este un joc pe termen lung, în care se va căuta echilibrul, mereu instabil, cu efect de pendul, între cele două ideologii adverse pe care l-am exersat simultan în ultimele două luni. Europa, deci și noi, merge pe o cale nouă, deși potecile sunt bătătorite. Avantajul Estului este că are experiența ambelor căi; poate că în asta constă rezistența mai mare a regiunii la virusul cu mortalitate înzecită în Vest.
