Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A doua zi a desființat pedeapsa cu moartea. Apoi a sunat la Moscova să spună „cine suntem și ce vrem”. Teroriștii au intrat în pământ și Securitatea în Armată. Acolo a numit un general suspectat de legături cu KGB-ul. În fruntea guvernului l-a adus pe Petre Roman, fiul vechiului ilegalist Valter Roman care a luptat de partea comuniștilor în războiul civil din Spania. Roman-fiul vorbea franceza și engleza cum vorbea tatăl său rusa și promitea revenirea la democrație. N-a fost să fie, n-avea cum. La scurt timp de la preluarea puterii de cuplul Iliescu-Roman speranțele democratice s-au prăbușit sub cizma minerilor din Valea Jiului. Un fel de miliție populară, înarmată cu lopeți și târnăcoape s-a năpustit asupra protestului din Piața Universității și a sediilor partidelor istorice. Au fost șase morți, sute de răniți și arestați ilegal. Din balconul guvernului, Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru „spiritul lor civic, muncitoresc”. Nici astăzi nu avem un proces al acelor zile, cum nu avem un proces întreg al revoluției. Și mai ales un proces al comunismului. Câteva condamnări răzlețe și atât. Sistemul a rămas în opinia publică ca un fel de vis frumos, în care toată lumea avea casă și serviciu și Ceaușescu un mare lider! Iliescu a rămas neatins de justiție, care parcă așteaptă să moară ca să facă dreptate. Între timp magistrații s-au bucurat de pensii speciale, acordate de democrați. Felul românesc de a fi…
Dar să revenim în '90 când Iliescu instalează „democrația originală” cu partidul dominant (FSN transformat în PDSR). Rolul opoziției istorice nu era decât să legitimeze noul regim.
Iliescu nu a vorbit nicio clipă despre capitalism. Inițial a încercat să reabiliteze „idealurile socialiste întinate de Ceaușescu”, dar era târziu, lumea se schimbase și URSS a colapsat. Vrând-nevrând, Iliescu a mimat democrația și economia de piață. Marea privatizare prin metoda MEBO a fost dirijată de economiștii recuperați din vechiul regim, cu milioane de cupoane împărțite românilor, care în câțiva ani n-au mai valorat nimic. Abia în ’96 forțele democratice fac primii pași spre restructurarea economiei socialiste. Sub povara tranziției, a inflației aferente electoratul s-a întors de la un președinte autentic democrat, Emil Constantinescu, la activistul Iliescu.
Dar lucrurile nu mai pot fi întoarse de la drumul spre vest.
Ca un făcut, Iliescu n-a avut urmași nici în viață, nici în politică. Fiul rătăcit Petre Roman a rupt o aripă din partidul-stat și-a făcut propria formațiune, PD.
Marea speranță Adrian Năstase s-a dovedit un arogant și un corupt mărunt; a fost inculpat pentru niște termopane și bibelouri din China. Dragnea, la rândul său, tot pentru niște acuzații mărunte care i-au închis viitorul. Premierul Victor Ponta a fost acuzat de plagiat. Iliescu „sărac și cinstit” a avut urmași prinși cu ocaua mică și foarte mică. Ce ironie a sorții!
Astăzi partidul fondat de Iliescu nu mai are aura de apărător al săracilor și niciun fel de aură. PSD rămâne partidul primarilor mufați la buget, dar ideologic nu mai înseamnă nimic. Derutați, mulți votanți au trecut la „georgiști”.
Românul a revenit la felul său descurcăreț de unul singur, sau a emigrat. De acolo votează cu „suveraniștii”.
Ce mai înseamnă Iliescu azi? O umbră de tristă amintire. Totuși va fi îngropat cu funeralii de stat și salve de arme. Niște cai mascați n-ajung?
Citește pe Antena3.ro
