Revin la un gand care nu-mi da pace. De ce suntem in contratimp cu noi insine chiar, nu doar cu istoria care isi vede de treaba ei si curge nemiloasa pe langa noi?
M-a surprins vioiciunea polemica a europarlamentarilor USL, la Strasbourg, in ziua de miercuri, 12 septembrie, daca nu incurc datele. Sa-i vezi, sa-i auzi si sa nu-ti vina sa crezi ca-s tot aia de au dormitat pana ieri. Ma invatasem cu ei muti, apatici, umplutura intr-un mat al democratiei europene unde bolboroseau viu si agitat, in pregatirea unor flatulatii urat mirositoare pentru Romania, doar Barroso, presedintele Comisiei Europene, singurul politician din UE cu servitoare romanca la domiciliu si comisarul Viviane Reding, persoana de sex incert, nici barbat, nici femeie, legitimata portocaliu in numele unei iubiri de sorginte psihiatrica pentru ultimul presedinte comunist al continentului.
M-a surprins, zic, si m-a bucurat totodata iesirea din amorteala a europarlamentarilor USL trimisi de Bucuresti sa apere prestigiul patriei si sa se bata pentru interesele ei. Au facut-o. Dar in al catelea ceas? In timpul asta, Barroso si Viviane au rastignit in Romania 8,5 milioane de votanti, din care 88 la suta au stampilat pentru plecarea presedintelui, l-au reinstalat pe acesta la Cotroceni si, in aplauzele Monicai Macovei, madama care rimeaza perfect cu pasiunile bahice ale Basescului, ne-au umplut, ca popor, cu magiunul closetelor.
Da Doamne, romanului, mintea de pe urma! – iata zicala care mi-a venit imediat in minte. De ce ne trezim intotdeauna la spartul targului, cand devine prea tarziu, mult prea tarziu pentru a mai indrepta ceva, pentru a mai izbuti o tranzactie profitabila? Cum sa ne inmultim noi in asa hal cand la primele alegeri de dupa Revolutie eram 17 milioane de cetateni cu drept de vot, iar acum am ajuns mai multi alegatori decat populatia intrega? De ce n-am tipat la Strasbourg ca pana si acel nenorocit cvorum a fost depasit? De ce suntem noi molcomii ardeleni ai bancului ala cu tipii care mureau de ras imediat ce auzeau poanta, numai ardeleanul, nu.
El ramanea nedumerit si incurcat, si murea abia dupa trei ani, prins subit din urma de un ras care-l lasa lat. De ce dracu am lasat-o pe Macovei sa asmuta toata Europa asupra noastra iar noi, adica europarlamentarii USL sa bocim doar acasa, pe umerii telespectatorilor, ca ne face de ras obraznica? De ce nu i-ati dat peste deste lui Stolojan cand indesa biletele in buzunarele europarlamentarilor, turnandu-l pe Sova ca-i antisemit cand asta s-a impacat de cand lumea cu evreii, recunoscand o vorba aiurea din tinerete iar evreii l-au iertat si par a fi chiar amici acum? De ce ati lasat pedeleii sa faca lobby, iar voi n-ati facut decat bascalie la agramatismele si tampeniile Ebei, mistocarind relaxati? De ce Norico ai fost desteapta si artagoasa ieri, asa cum te stiu de-o viata, si moaca in vremea in care juca tontoroiul pe morminte Monica Macovei?
Da-i Doamne romanului mintea de pe urma, ca tot nu mai are ce face cu ea, decat, eventual, sa-mi ofere mie un bandaj la orgoliul ferfenitit. Intre timp Basescu topaie pe mormantul unei Romanii care incepe sa nu mai fie.