Între salarii şi CAS

Coalitia de guvernare a decis cresterea salariilor bugetarilor de la 1 iunie. Am citit declaratii privind oportunitatea cresterii acestor salarii si de ce nu ar fi binevenita o diminuare a CAS acum. Am cateva observatii de facut in acest sens.

Daca are loc marirea salariului minim se poate atenua considerabil pierderea de bani la fondul de asigurari sociale (avand in vedere evitarea impozitelor practicata de nu putine firme prin folosirea salariului minim). Este de subliniat ca se poate opera o modificare la CAS pe angajator pentru a fi cat mai neutru impactul asupra firmei, asa cum au remarcat unii economisti.

Se aminteste impactul asupra deficitului structural al bugetului de pensii (al asigurarilor sociale). Dar ce conteaza, in ultima instanta, este alt deficit structural, cel al bugetului consolidat. Si acest deficit este influentat de cresterea salariilor bugetarilor --drept cheltuieli permanente.

Este adevarat ca, daca se opteaza pentru CAS, nu exista garantia ca firmele vor crea locuri de munca suplimentare, care sa creasca baza de productie, de consum, de impozitare. Si sunt de acord ca cei de la FMI si Comisie ar pedala in acest sens. Dar cel putin se formeaza premize mai favorabile in economie pentru crearea de locuri de munca, se modifica nivelul de impozitare a muncii, ceea ce conteaza pentru toata lumea.

Argumentul ca marind salariile bugetarilor se stimuleaza consumul si astfel productia trebuie judecat in raport cu alte considerente:

- este de gandit ca inclinatia spre consum a cetatenilor romani a fost diminuata de criza, intrucat a crescut nevoia lor de “resurse precautionare' (destinate momentelor foarte grele). Aceasta pare paradoxal atunci cand puterea de cumparare scade, dar are sens avand in vedere socul produs de criza –care schimba conduita de consum si economisire, fie si temporar.

- inclinatia spre consum la bugetari este variabila. In conditiile date, economisirea (indusa de plata unor facturi, ale unor restante la credite, etc) poate fi importanta, ceea ce inseamna "scurgeri" majore din circuitul prezumat initial;

- este probabil ca inclinatia spre consum aplicata la masa de angajati (de peste 4 ori mai mare numeric) sa fie mai inalta fiindca si sumele acordate in plus sunt inferioare; adica, atunci cand suma medie acordata in plus (la angajati, indiferent de sector) este mai mica (decat cea acordata bugetarului) propensiunea spre consum este mai ridicata. Aceasta face ca la nivel agregat impactul asupra consumului sa fie mai puternic

- sunt si “scurgeri' pe filiera importului.

Intervine si un aspect de viziune, filosofie a politicii economice. A umbla la salarii este o atentie indreptata catre cerere in principal. A avea in vedere CAS inseamna a te ocupa nu mai putin de latura ofertei; este ceea ce se numeste in engleza “supply side economics'. Ar fi si o masura de ordin structural, latura ofertei neignorand chestiunea echilibrului bugetar in perspectiva imediata si in dinamica.

In fine, daca admitem optiunea de crestere a salariilor bugetarilor ca reparatie morala, este de neinteles de ce decizia nu a fost luata la constructia bugetului public pentru 2012. Fiindca semne ale unei nevoi de sprijinire a cererii agregate existau si se evita si suspectarea ca totul se face din motive electorale. As adauga aici ca FMI a sugerat Guvenului sa adopte o tinta de deficit bugetar mai putin ambitioasa (adica peste 1,9%) si sa procedeze la o usoara crestere a salariilor bugetarilor. Pozitia celor de la FMI a fost rationala, ceea ce se vede si in discutia publica de acum.