Ion Cristoiu: Vulnerabilităţile lui Theodor Stolojan

Situaţia sa de acum e asemănătoare cu cea a unui redutabil candidat la preşedinţie. În consecinţă, pe lîngă efortul de a avea o prestaţie mediatică excepţională, Theodor Stolojan va fi supus unor teste extrem de dificile

Aşa cum am mai scris, vedetele campaniei pentru parlamentarele din acest an vor fi, indiscutabil, candidaţii la funcţia de premier. Pentru fiecare formaţiune competitoare aceşti candidaţi vor lua locul candidaţilor la preşedinţie din anii electorali anteriori. Asta înseamnă, desigur, că prestaţia lor personală va consta zdrobitor în rezultatul obţinut de partid la scrutinul parlamentar. Asta înseamnă însă că şi atacurile adversarilor din presă şi din politică se vor concentra asupra lor. Ceilalţi doi candidaţi – Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană – sînt, din acest punct de vedere, mult mai avantajaţi decît Theodor Stolojan.

Ca premier în exerciţiu, dar şi ca adversar al lui Traian Băsescu, liderul PNL a fost ţinta a numeroase dezvăluiri în presa cotrocenistă. Ce s-ar mai putea spune nou despre Călin Popescu Tăriceanu? Că e omul lui Dinu Patriciu? S-a mai spus. Că e bogat? S-a mai spus. Că l-a trădat pe Traian Băsescu? S-a mai spus.

Acest adevăr e valabil şi pentru Mircea Geoană.
Atît în campania pentru locale, cît şi după ce a ajuns preşedinte, Mircea Geoană a fost atacat cu înverşunare de presă, adversare de moarte a PSD.
Nici în cazul domniei sale dezvăluirile la care vor apela duşmanii în campanie nu vor avea impact asupra electoratului.
Theodor Stolojan are însă o situaţie aparte. Domnia sa a fost un răzgîiat al presei. În campania pentru prezidenţialele din 2000 şi din 2004, domnia sa a fost ocolit de atacuri violente. În campania din 2000, pentru că nu prea conta. În cea din 2004, pentru că se bucura de ipostaza unui adversar al PSD-ului aflat la putere. După 2004, Theodor Stolojan a trecut într-un plan secund. Chiar în momentul cînd s-a rupt de PNL, foştii săi colegi n-au îndrăznit să-l atace devastator, din simplul motiv că n-au vrut să facă din el o victimă.

Acum însă Theodor Stolojan a devenit unul dintre cele trei locomotive ale partidelor în competiţia pentru parlamentare.
Situaţia sa de acum e asemănătoare cu cea a unui redutabil candidat la preşedinţie.
În consecinţă, pe lîngă efortul de a avea o prestaţie mediatică excepţională, Theodor Stolojan va fi supus unor teste extrem de dificile.

Iată cîteva:
1 Vulnerabilitatea la dezvăluiri incomode. Aşa cum arătam, spre deosebire de Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană, domnia sa e virgin la astfel de dezvăluiri. Deşi vechi, unele vor avea impactul unor dezvăluiri noi. Altele vor fi, incontestabil, noutăţi absolute.
2 Vulnerabilitatea la reiterarea unor lucruri deja ştiute, dar care nu prea au fost luate în seamă pînă acum, deoarece n-au devenit subiecte de campanie concentrată.
Crin Antonescu a schiţat cîteva dintre aceste lucruri: de la postura sa de premier al lui Ion Iliescu, în 1991, pînă la cea de funcţionar în regimul Ceauşescu.
3 Vulnerabilitatea sa nervoasă din faţa unei campanii ce se anunţă deja sălbatică.

În 2004, înlocuirea sa cu Traian Băsescu a fost nu numai rezultatul unei şmecherii electorale, dar şi al clacării sale nervoase. Puţină lume îşi mai aminteşte însă episodul confruntării finale la TVR a candidaţilor la prezidenţialele din 2000. Provocat de Corneliu Vadim Tudor, Theodor Stolojan şi-a pierdut cumpătul, manifestîndu-se isteric în celebra scenă cu glonţul. A fost – pot depune garanţie – un moment în care Theodor Stolojan a pierdut voturi însemnate.
PD-L s-a grăbit să anunţe candidatura lui Theodor Stolojan la postul de premier.
Aruncîndu-l astfel pe un ring de box înfricoşător.

Strategii de campanie ai PD-L ar fi trebuit însă să purceadă la cîteva măsuri absolut obligatorii înainte de manifestarea de la Sala Palatului.
1 Să verifice dacă Theodor Stolojan rezistă nervos la o confruntare mediatică anunţată deja fără scrupule.
2 Să-l sfătuiască pe Theodor Stolojan să-şi clarifice deja unele momente ale trecutului rămase şi azi enigmatice: situaţia sa din regimul Ceauşescu, acceptarea de a fi premier în 1991, prezenţa sa în echipa electorală  a lui Ion Iliescu în 1996, afacerile desfăşurate după 1990; activitatea sa la Tofan Grup; celebra scenă a plînsului lui Traian Băsescu.

Din cîte se vede, PD-L n-a făcut-o.
Dacă nu cumva Theodor Stolojan e un candidat fantoşă, ce va fi schimbat la un moment dat, partidul lui Traian Băsescu şi-a asumat riscul de a lansa în plină bătălie pe viaţă şi pe moarte un luptător vulnerabil.