Justiţia, terfelită în propria casă

Revocarea din CSM a judecătorilor Alina Ghica şi Vasilică Cristi Danileţ - procedură încheiată marţi după inadmisibile tărăgănări, după ce preşedinta CSM, Oana Schmidt Hăineală, ea însăşi vehement contestată, şi după ce instanţele judecătoreşti au declanşat un fel de grevă perlată, deoarece li se ignorase cererea imperativă şi majoritară de revocare a celor doi - nu are cum să determine stergerea cu buretele a celorlalte scandaluri de amploare care, de câteva luni, zgâlţâie înaltul for al magistraturii. În pofida unor aprecieri aiuritoare din recentul Raport MCV, mustind de cerneala comisarului UE Viviane Reding şi purtând până a le recunoaşte drept citate băgăciunile Monicăi Macovei, aprecieri potrivit cărora CSM merită un premiu cu coroniţă, instituţia - mai ales sub prezidenţiatul dnei Alina Ghica şi apoi după alegerea cu vânt cotrocenist din pupa a dnei Hăineală ca preşedinte - s-a făcut de râs. Şi s-a manifestat ca un factor disturbator al jusţiţiei, ca o fabrică de hotărâri discreţionare, mânărite de cele două doamne avându-l drept scutier, în războiul cu presa, cu corpul magistraţilor, cu opinia publică, pe judele Dănileţ.

Justiţia a fost terfelită, cum niciodată, în propria casă. Cea mai recentă dezvăluire - modul în care, potrivit mesajelor lăsate neglijent şi găsite de un şofer pe telefonul mobil care aparţinuse unui membru al Consiliului şi care-i fusese redistribuit de instituţie - sunt pur şi simplu stupefiante. Nici ultimele haimanale, nici ultimii hoţi condamnaţi de instanţe nu şi-ar îngădui să-i numească pe membrii Consiliului dobitoci, cretini, patrupezi, porci, idioţi, nesimţiţi, aşa cum îi "gratulau" educatele doamne pe colegii lor, ticluind cum să fie aranjate voturile în şedinţe. Atât, şi ar fi fost arhisuficient ca, tevatura ieşind la iveală, Ghica şi Hăineală să demisioneze imediat.

Aş spune, însă, că lucrurile sunt mult prea grave spre a fi oprite aici. Inspecţia Judiciară, Consiliul trebuie să declanşeze o severă anchetă, fiind vorba nu doar de o lipsă de bun-simţ a celor două ţâfnoase doamne, ci de trafic de influenţă şi de violarea, de abuzarea procedurilor. Nu aş insista, însă, asupra dispreţului suveran cu care Alina Ghica şi Oana Schmidt Hăineală îşi tratau colegii. Ci aş observa mai ales sentimentul infailibilităţii pe care îl aveau cele două favorite ale preşedintelui ţării, permiţându-şi mesaje puternic autoincriminante. Fără grija că - într-o ţară unde interceptările telefonice se numără cu zecile de mii, declanşându-se o adevărată psihoză - vor ajunge şi sub priviri nedorite de ele. De altfel, ar fi interesant ca, într-o necesară anchetă, să fie cerute de la companiile de telefonie, mesajele (după cum se ştie, se stochează) de pe telefoanele celor două doamne şi nu numai ale lor. Sunt convins că nu ar lipsi surprizele, sunt convins că am putea afla cine şi cum influenţează politic şi nu numai organizarea şi mersul justiţiei. Alo, Parchetul! Alo, Parlamentul! Se aude?!