Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca să cităm din clasici, în perioada postcomunistă, România, în loc să stimuleze productivitatea, a contat pe redistribuire. Concurenţa pe pieţe a fost înlocuită de competiţia pentru o porţie cât mai mare din ceea ce nu-i poate face pe toţi bogaţi.
Economia ar fi mers mult mai bine dacă spiritul antreprenorial n-ar fi fost inhibat de mediul de afaceri ostil. Iar investiţiile, atât străine, cât şi autohtone, cresc doar când e asigurat un climat favorabil.
Investițiile contribuie la crearea și întărirea clasei de mijloc, fără de care o Românie prosperă nu poate exista, mediul de afaceri prietenos stimulează întreprinderile mici și mijlocii și crearea de noi locuri de muncă.
Am identificat, cu ajutorul clasicilor, problemele-cheie, clasa mijlocie şi ce defecţiuni are redistribuirea. Şi mergem, mai departe, în America şi Europa, pentru a vedea că redistribuirea s-a realizat de la bogaţi şi clasa de mijloc către persoanele sărace, ce nu vor asigura niciodată dezvoltarea.
Ca să se adauge valoare, alocările ar fi trebuit să se facă prin clasa mijlocie, fiindcă aceasta e capabilă să economisească. Are acest exerciţiu. De ce e importantă economisirea? Fiindcă bunăstarea e direct proporţională cu volumul de capital investit pe locuitor. Şi de ce-s necesare investiţiile străine? Pentru că atunci când o ţară nu are suficient capital, de care depinde prosperitatea, singura variantă este să-l importe de la cei care l-au acumulat.
Iată, aşadar, la ce folosesc aceste noţiuni: clasă de mijloc - capital - investiţii.
Citește pe Antena3.ro
Din păcate, în România, redistribuţionismul s-a manifestat în formele sale cele mai grave. Populismul sfidează o clasă de mijloc ce are menirea să economisească, ţara să se dezvolte pe baza capitalului intern şi extern investit, pentru a atinge bunăstarea.
Dar în loc să-şi dea seama că economia a trecut printr-un amplu proces de dezinvestire în vremea lui Ceauşescu, conducătorii postcomunişti au decretat: Nu ne vindem ţara! Şi în locul punerii clasei de mijloc în prim-plan, şi a capitalului străin, a apărut inflaţia. Adică, populaţia nu a prosperat cu bani din exterior, ci a sărăcit ca să se „fabrice” capitalişti în interior, denumiţi baroni locali.
Ei sunt - aflăm tot din clasici - grupurile de indivizi ce au obţinut rente prin intervenţiile statului, inconsecvenţă în reforme şi redistribuire. Când era nevoie de stimularea creativităţii celor care, între timp, au migrat în străinătate pe cont propriu, persoană cu persoană, ca să caute investiţiile ce ar fi trebuit să asigure o rată de transfer corectă între profituri şi salarii.
