Lăutar şi antilăutar

În cartea sa “Despre lăutarism”, Constantin Noica vorbeste despre “lăutarismul a toate simulator şi antilăutarismul a toate negator”. Expresia tipică a talentului superficial dar fără răspundere în cultură o regăsim în expresia demagogiei grandilocvente dar fără răspundere în politică. Atacul lui Traian Băsescu  la adresa proiectului Legii Bugetului de Stat pe 2014 este chiar acest tip de politici  prin simulare şi dezinformare în formă, prin fentă şi minciuni  în detalii. Simulează preşedintele - cu prea plin - o preocupare pentru eventuale suferinţe ale românilor ca urmare a unei supraccizari a combustibililor şi a creşterii bugetului pentru dezvoltare regională.  Afirm că e simulare pentru că atunci când el înşuşi le-a impus acelorasi  români suferinţe  infinit mai mari prin tăierea de salarii şi pensii şi creşterea brutală a TVA , n-a mai avut sentimente, nici răspundere pentru ceea ce a urmat. Economia a fost lovită când se afla deja în stare de profundă avarie, iar multe sute de mii de români au decăzut într-o stare nejustificată de sărăcie materială şi socială.

Detaliile mincinoase le găsim în aşa–zisele calcule economice lansate de preşedinte dar şi în speculaţia cu privire la destinaţia banilor pentru autonomiile locale.

Toate semnalele economiştilor si analiştilor europeni, ca şi cele ale Comisiei Europene, sunt pentru o mare vigilenţă  faţă de fragilitatea repornirii economiei, care nu are acum  decât  un singur tratament  şi anume lansarea unor proiecte economice de infrastructură. Or, supraccizarea combustibililor ca şi bugetul pentru dezvoltare  regională pornesc de la aceasta premisă, a realizării  sau pornirii în 2014 a mai multor proiecte de construcţii de autostrăzi şi a multor proiecte de sisteme de apă şi canalizare îndeosebi în zona rurală. Intervenţiile lui Traian Băsescu sunt în esenţă multă laudă de sine  extrem de amnezică şi deloc educaţie printre români. Dacă ar fi dorit în lunga sa carieră să nu-şi propună doar  “să ia faţa” fără vreo răspundere pentru consecinţele conflictelor şi a vrajbei pe care le-a generat, ar fi avut, cred, cuviinţa prezidenţială pentru a cere şi a demonstra că se poate face mult cu bani mai puţini. Educaţia înseamnă să  atace năravurile româneşti iar nu să şi le etaleze pe ale sale. Aşa ajungem la Traian  Băsescu antilăutar, a toate negator, veşnic în dispută  cu toţi cei şi cu toate cele ce nu sunt slugile sau ideile sale.

Astfel, Traian Băsescu a construit în politică schele, dar nu pentru a înnoi sau a reabilita clădirea politicii, ci pentru a o vopsi permanent cu numele său.